@ abyss
1. Care este cel mai de pret lucru pentru fiinta umana?
3. Care este cea mai importanta comanda divina lasata fiintei umane?
[/quote]
Eu cred ca asemenea raspunsuri mocnesc in noi latent toata viata,cel putin intr-o parte din noi.
Eu as raspunde asa:
1. - Cel mai de pret lucru pentru fiinta umana este mostenirea genetica care stabileste existenta energiei numita suflet,cea cu care se merge mai departe cel putin pentru prima etapa de dupa parasirea corpului prin moarte.
Daca aceasta energie este bine ingrijita nu mai sta nimeni si nimic in calea evolutiei astrale care poate duce pina acolo unde in timpul vietii ne-am dorit.Este interesant de observat in jurul nostru cum majoritatea blocheaza gindul a ceea ce ar urma dupa moarte.Nici macar nu vor sa auda.Pentru ei totul se petrece aici si acum,tot ce pot mirosi,gusta,vedea si pipai.
Alta categorie se mira ei de ei insusi.Am intilnit in special barbati,pe care,confruntindu-i cu asemenea teme ei spun ca isi doresc sa fie soldati in univers sau ca ei "stiu" ca vor fi soldati.Cu certitudine ca aceste obsesii sau simple ginduri nu exista asa,pur si simplu.
Din cite stiu eu,sufletul poate fi privit ca o energie care detine memorie si sentimente.
Sentiment este si dorinta si daca tu pleci cu o dorinta pe care nu ti-ai fi putut-o indeplini pe Pamint nu cred ca atita timp cit ea nu este de natura macabra sau prea indrazneata,nu ti s-ar putea indeplini acolo,dupa anumite etape,bineinteles.
De multe ori ma uit la unii oameni entuziasmati ca si-au dorit ceva si in mod aproape miraculos acel ceva s-a indeplinit,ca la copii de gradinita.
Acest model de gindire le este dat de entitati benefice unor oameni aflati intr-un anumit stadiu al evolutiei spirituale,acel stadiu in care ei trebuie sa vada ca exista ceva mai presus de ei insusi si apoi sa vada ca acel ceva le doreste binele,ca ii insoteste.
De fapt si de drept ,acea problema de multe ori este generata de sus pentru a i se putea transmite subiectului gindul,dorinta rezolvarii si apoi dupa citeva scene de teatru bine regizate de ei,rezolvarea acesteia.Pentru om pare o mica minune.
In momentul de fata eu compar planeta asta cu un munte foarte inalt,cit mai aproape de cer pe care se afla furnicarul omenirii in diferite stadii ale evolutiei lor spirituale,urcind si fiecare aflindu-se la inaltimea corespunzatoare.
bineinteles.Deci pe scurt,cel mai de pret lucru pentru fiinta umana este posibilitatea de a avea si a sculpta propriul suflet.
3. - Care este cea mai importanta comanda divina lasata fiintei umane?
Din punctul meu de vedere cea mai importanta comanda divina este "sa iti iubesti aproapele" si totodata cea mai grea.Reusind sa respecti si sa traiesti dupa aceasta comanda,excluzi riscul de a incalca celelalte,pentru ca aproape nici una nu ar putea fi incalcata daca tu iubesti pe toata lumea.Dar aici cred eu ca majoritatea avem o problema.Eu cel putin recunosc ca inca nu am reusit sa imi iubesc dusmanul,dimpotriva,am o fantezie foarte colorata la gindul ca ar putea veni o zi in care as detine puterea de a pedepsi pe fiecare in parte dupa fapta sa,raportata la persoana mea.Singurul gind care ma mai alina este ca nu doresc aceste pedepse pentru totdeauna ci doresc sa ii iert cindva.
In alta ordine de idei,ar fi mare plictiseala sa traim intr-o lume in care nu ar exista nici macar diferente de opinie dar nici lumea de astazi nu cred ca ar putea constitui dorinta vreunei vietati dotata cu cel putin atita inteligenta cita ne este permisa noua,oamenilor.Tragismul este insa ca buturuga mica nu rastoarna carul mare...in acest caz sau buturuga mica este formata din citeva nave mama si de o invazie benefica,cu sacrificiile de rigoare pentru aceasta rasa.
Dar sa ma intorc la iubirea de aproape.Aici ne dau lectii de multe ori oamenii simpli.Eu am avut onoarea sa fiu crescuta de un asemenea suflet.
Bunica mea ma trimitea pe ascuns sa duc oamenilor mai saraci din sat mincare.De ce pe ascuns pentru ca bunicul meu era un barbat mindru si putin aspru care era de parerea ca lui nu i-a facut nimeni nimic cadou si ca daca cineva doreste sa manince este destul de lucru la noi in gospodarie.Dar bunica mea nu il lua in seama si nu cred ca a fost cineva din sat vreodata in spital fara ca ea sa il viziteze sau cel putin sa-i trimita pachet.Asa vrea Dumnezeu,spunea ea.
Fiind internata ea in spital si-a descoperit talentul de a scrie versuri desi a avut doar patru clase ca asa era pe atunci,a ramas fara mama la sase ani si a trebuit sa ingrijeasca un frate,o gospodarie si sa suporte o mama vitrega si rea.
Cu toate astea ea a tinut sa citeasca mult,desi nu prea avea timp si a inceput si sa scrie.Din nici o poezie de-a ei nu lipsea Dumnezeu.La fiecare problema al vreunui copil sau nepot tinea posturi severe.Ne compusese la fiecare in parte si eram multi tare cite o rugaciune si le rostea din adincul sufletului in genunchi linga pat,pe intuneric,in fiecare seara a vietii ei.Stia ca noi ori nu o facem ori o facem ca sa ne scapam,asa,in graba.Cind a murit,a tinut sa ne transmita ca nu doreste sa ne stie jelind-o o viata intreaga si nici sa nu cheltuim averi pentru pomeni,daca putem chiar deloc pentru ca ei nu-i ajuta asta cu nimic.Nu era materialista deloc si avea personalitate,nu trebuia sa-i spuna nimeni ce e bine si ce e rau.Pe dusmani desi ea nu avea,dusmani la modul general,ea ii compatimea si asa ne-a educat si pe noi.
De unde stia ea toate astea?
Poate multi dintre voi ati avut sau aveti o asemenea bunica.Toate cartile si filmuletele de pe you tube pe care noi le avem si toate discutiile astea de multe ori contradictorii sau rautacioase de pe forum nu egaleaza conduita morala a unui om simplu de la tara.
Da...sa incercam sa ne iubim aproapele....
