.. din momentul in care accesezi perceptia non-liniara ai certitudinea ca tu esti ceea ce esti.
Un capăt sau punct de perspectivă mobil aflat intr-o constructie dinamica ale carei parghii sau structuri depasesc timpul si spatiul- lumea liniara.
Dialogul este un schimb de informatii sau doar un tranzit informational cu scop clar definit. El are loc doar aflat fiind fara ancora in matrix. Mintea vida.
Intr-un cadru non -liniar se construiesc lumi sau matrixuri. Sunt constructii spirituale. Dar dincolo de cadru ce o fi?
Multumesc si eu inca o data pentru raspuns si daca
n-o fi cu banat imi expun mai detaliat punctul de vedere ca deh, din tot orizontul pe care l-am avut odata am ramas doar cu un punct
Aplicand protocolul x sau y am o anumita asteptare , nu? Mintea este vida si accesez perceptia non-liniara. Ceea ce imi permite sa interactionez cu noul decor sunt senzorii mei de un alt gen , ceea ce am putea numi lejer '' simtiri'' . Doar pe astea ma pot baza pentru orientare in acest alt spatiu. Deocamdata nu s-a scos la iveala tehnica ce permite o masurare etalonata a fenomenelor sau interactiilor din acest spatiu non-liniar astfel incat sa am o dovada '' palpabila'' ce poate transcede non-liniaritatea in liniaritate. Imi cer scuze daca formularea mea este greoaie, vorba ceea : nu am gasit alta rima .
Am certitudinea ca eu sunt ceea ce sunt e bazata tot pe ancorele lasate in urma , ca sa zic asa , fie si prin simplul fapt ca eu nu imi transform SI corpul fizic astfel incat sa ''calatoresc ''
in-situ . Din acest motiv, corpul este inca o ancora care conteaza in iluzia certitudinii ca sunt ceea ce sunt - dupa cum spuneai.
Ma rog, e cam dificil de exprimat in cuvinte , pentru mine cel putin.
La asta adauga te rog , asa cum am zis mai sus, acea asteptare pe care o am aplicand metoda sau protocolul - oricare ar fi el. Deci sunt clar canalizat - centrat pe ceva ... iluzoriu.
Protocolul despre care facem vorbire pe acest subiect nu tine dupa mine de latura spirituala cea mai inalta ci este undeva mai pe la baza spiritualitatii.
Tehnic vorbind cred ca este vorba de nivelul imediat urmator nivelului nostru de manifestare. Daca universului spatio-temporal in care traim acum ii acordam prin conventie 100% procent de iluzoriu , nivelului urmator ii estimez un procent teoretic de 70-80% iluzie.
Sa ma explic. 100% ar insemna o iluzie totala si puternica care te convinge ca este reala, singura si nu poti si nu ai unde sa scapi/iesi din ea. Singura optiune de ''scapare'' este doar moartea - la fel de iluzorie si la fel de puternica.
80% ar insemna o iluzie care iti permite evadarea din ea fara moartea interfetei prin intermediul caruia o accesezi si care te convinge la randul ei ca e reala si ultimul nivel accesibil. In rest, celelalte raman la fel de intangibile in cunoastere si se prezinta doar sub forma de loc de ''joaca'' in care se pot construi lumi sau matrixuri .. spirituale si totusi materiale. Aici avem inca o iluzie dupa parerea mea.
Prin iluzie in cazul acestui subiect inteleg ceva real pentru orice subiect vietuitor , la fel de real ca si decorurile dintr-un film, de exemplu. Sunt reale dar iluzorii, spun doar o poveste , sprijina o poveste si fac reala o poveste.
Ce ar putea fi dincolo de cadru? Intreb: care dintre cadre? Vreau sa ajung sa aflu ce e dincolo de ultimul cadru?
Din pacate nu pot sari etape oricat as vrea. Fiindca nu am acumulat destule cunostiinte - chiar si spirituale - si apoi nu am intelegerea necesara lor.
Ca un exemplu banal : in clasa a XII-a ne intrebam toti la ce naiba sunt bune derivatele intregi si integralele. le invatam mecanic pentru ca trebuia sa le stim. Ei bine, mai tarziu a venit si intelegerea lor : calculul de arii si volume - asta ca sa ramanem tot in spatiul tridimensional.
Amu' no , m-am intins cam mult cu scrisul . Promit sa nu se mai repete .
As mai avea de discutat niste aspecte insa poate cu alta ocazie cand om fi mai dispusi spre palavrageli.
Dialog de inceput din povestirea
La o cafea cu Gardienii Solari - Nu te-am vazut la intalnirea urbanistica.
- Nici nu aveai cum fiindca am lasat un bilet care nu stiu daca a ajuns la destinatar. 
