Viata de zi cu zi ca o sincronicitate!

[mr]

Am hotarat sa deschid acest topic gandindu-ma ca ar fi interesant si util, sa impartasim experientele mai deosebite din rutina zilnica. Putem vedea daca sunt si altii care traiesc aceleasi situatii, putem invata mai multe despre posibilitatile existente si putem sa ne lamurim propriile experiente.

De vreo 5 ani am o serie de experiente care le pot incadra in categoria sincronicitate. La inceput nu le-am dat prea mare importanta, dar in timp mi-am dat seama ca ele au o logica si nu este o coincidenta faptul ca se produc.

Despre ce este vorba?
Am de facut un lucru, nu conteaza ce anume, ma deplasez si la un moment dat intalnesc o persona care la randul ei se deplaseaza in treaba ei. Partea interesanta este atunci cand eu ma intorc la "baza" din treaba mea si intalnesc acea persoana, in sens opus (ea intorcandu-se din treaba ei) exact in locul in care ne-am intalnit prima data.

Exemplul care m-a determinat sa ma gandesc sa va impartasesc si voua aceasta situatie s-a petrecut pe 23 decembrie 2011. Fiind foarte racit nu doream sa ies din casa. Insa, pe la 8,30am am primit un telefon de la un client care are sediul in portul Braila si in urma discutiei, pe fondul unor probleme IT, am decis sa ma duc la ei (eu locuind in Galati). M-am imbracat bine, am urcat in masina si am pornit spre Braila pe soseaua de pe dig-ul ce leaga cele doua orase, de-a lungul Dunarii. Pe tot parcursul deplasarii am vorbit la telefon asa ca nu prea am realizat alte amanunte de pe drum, decat cele strict legate de condus. Aproape de Braila, am terminat de vorbit la telefon si deodata am remarcat o masina care venea din sens opus (un jeep VW gri inchis cu un anumit numar de inmatriculare caruia i-am retinut literele LXT), in dreptul unei statii de epurare. Practic a fost singura masina pe care am remarcat-o. Am ajuns la destinatie, mi-am facut treaba, am mai stat de vorba cu cei de acolo, ne-am urat reciproc cele bune si am plecat inapoi spre casa. A durat cam 1,5 ore totul.
Pe drumul de intoarcere, exact in acelasi loc, aceeasi masina cu acelasi numar se intorcea. Ne-am intersectat si ne-am vazut de drum fiecare.

Alt exemplu s-a intamplat pe 30 decembrie 2011: Am iesit din casa sa merg la piata. Jos la scara blocului am depasit o batranica care se ducea in treaba ei. La fel, am "remarcat-o", pentru ca asa se petrece mereu cu persoana "opusa". Am de mers cam 5 minute pana la piata de unde locuiesc, de-a lungul unei strazi circulate. In timp ce mergeam pe strada am remarcat o masina a unui amic care a trecut in viteza. Am ajuns la piata, am cumparat ce aveam de cumparat, m-am intalnit si cu un fost coleg de liceu, am vb si cu el vreo 5 min apoi am plecat spre casa. Pe drum, exact in acelasi loc m-am intersectat cu masina amicului care se intorcea de unde fusese. Cand am ajuns la bloc, in acelasi loc am dat peste aceeasi batranica care si ea se intorsese din treaba ei.

M-am intrebat de multe ori cum de oamenii astia isi termina treburile in aceeasi durata de timp in care mi-o termin eu. Am luat in calcul si faptul ca m-am mai intalnit cu cineva, m-am mai abatut de la traseul initial etc etc, adica au intervenit "variabile" ....si toate acestea insumate au facut ca timpul petrecut de cealalta persoana sa fie acelasi si sa ne gasim mereu in acelasi loc.

Mi se intampla atat de des aceste "fenomene" incat au ajuns sa mi se para ca fiind ceva normal. Ma gandesc ca la un nivel mai sus, in designul acestei matrici,  fiecare actiune a noastra este prevazuta si cumva "cuplata" cu actiunea altcuiva ca timp si ca spatiu, iar noi la nivelul la care suntem nu percepem aceasta ordine matematica si consideram ca-i doar o coincidenta. Voi ce parere aveti? 

[horia2008]

Interesant; probabil ca se intampla multora, iar in cazul tau fiind deja atent/setat la eveniment, sa zic asa, probabil il si starnesti/provoci si il si remarci....

[Aliosa]

Ma gandesc ca la un nivel mai sus, in designul acestei matrici,  fiecare actiune a noastra este prevazuta si cumva "cuplata" cu actiunea altcuiva ca timp si ca spatiu, iar noi la nivelul la care suntem nu percepem aceasta ordine matematica si consideram ca-i doar o coincidenta. Voi ce parere aveti? 

Te-ai gandit vreodata ca tot ce este in jurul tau este doar o proiectie a mintii si ca, practic lumea se creaza in functie de nevoile tale .
Stii vorba aia "gand la gand cu bucurie" , nu poate fi coincidenta , oricum nu cred in asa ceva .

[universis]

In primul rand La Multi Ani, un an plin de bucurii, liniste sufleteasca, armonie si echilibru, inspiratie si tot ceea ce ne dorim sa se realizeze in noul an pentru toti!!! 

Cat despre subiectul deschis de catre colegul mr. mi se pare foarte interesant si util.
Cum vad eu acest aspect al sincronicitatilor in mare parte: de aproximativ cam 3 ani lucrurile au inceput sa se schimbe foarte mult pentru mine si pentru multi dintre noi, cum totul este intr-o continua miscare si schimbare...pentru unii dintre noi mai constient, pentru altii mai putin constient, iar asta probabil se datoreaza si faptului ca traim vremuri aparte, de schimbari aparte, cele mai semnificative fiind cele la nivelul constiintei individuala cat si coletiva.

Revenind la aspectul celor constienti si mai putin constienti, aces aspect avand o interconexiune, legatura cu sincronicitatile, in acelasi timp si cu legile imuabile universale/naturale, mai exact deriva din faptul ca nimic nu este intamplator, tot ceea ce se intampla in vietile noastre are un scop si motiv anume, consider ca orice persoana cu care interactionam si nu numai, are un motiv anume, cum spunea si Aliosa: "practic lumea se creaza in functie de nevoile tale",fiind o completare a acestui aspect al sincronicitatii.
Ceea ce a spus si horia2008 este adevarat din punctul meu de vedere "Interesant; probabil ca se intampla multora, iar in cazul tau fiind deja atent/setat la eveniment, sa zic asa, probabil il si starnesti/provoci si il si remarci....
" , aici referitor la aspectul celor ce au ajuns sa fie mult mai constienti si atenti cu tot ceea ce apare/ se inampla in viata noastra si in preajma noastra.

Dupa mine,termenul coincidenta, coincidenta este pentru cei ce nu sunt inca constienti, iar sincronicitatea pentru cei ce au devenit consitenti si atenti.

Ce spune Dexul :
COINCIDÉNT, -Ă, coincidenți, -te, adj. (Rar) Care coincide. [Pr.: co-in-] – Din fr. coïncident.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de IoanSoleriu | Greșeală de tipar | Permalink

COINCIDÉNȚĂ, coincidențe, s. f. Faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente, fapte etc. [Pr.: co-in-] – Din fr. coïncidence.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de IoanSoleriu | Greșeală de tipar | Permalink

COINCIDÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter coincident; concordanță; congruență. ~a figurilor. 2) Eveniment care se produce întâmplător împreună cu altul; concurs de circumstanțe. Prin ~. ~ curioasă. [G.-D. coincidenței; Sil. co-in-] /<fr. coïncidence
Sursa: NODEX | Adăugată de sivec

COINCIDÉNT, -Ă adj. (Mat.) Care coincide. [Pron. co-in-. / < fr. coincident].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

COINCIDÉNȚĂ s.f. Potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente etc. ♦ Stare a două lucruri care coincid; potrivire, nimereală. [Cf. fr. coincidence, it. coincidenza].

pentru teremenul sincronicitate am observat ca dexul nu are o definitie...probabil considerandu-l sinonim cu coincidenta...

Dupa cum arata si explcatia din dex pentru coincidenta, ca este ceva intamplator, de aici si analogia cu cei ce nu sunt constienti.
De cand am inceput sa fiu mai constienta si "sa vad mai bine", au inceput sa apara de altfel si astfel de situatii pe care le-am considerat ca se intampla cu un motiv anume, chiar daca de multe ori nu stiam care este motivul, sau pur si simplu la la prima vedere motivul parea a fi altul decat el final, cel real. De aici rezulta si concluzia la care am ajuns in timp si spatiu, ca atunci cand experimentam astfel de situatii, precum cele povestite de colegul mr., nu sunt coincidente, ci sincronicitati. Acestea pot fi de altfel precum si anumite semne pe care daca suntem destul de atenti sa le luam in seama, ne pot indruma mai direct acolo unde este nevoie sa fim.

La inceput nici eu nu le-am dat prea mare importanta, de cele mai multe ori trecandu-le prin prisma ratiunii, apoi lasandu-le mai mult pe partea intuitiei am inteles si putut vedea mai bine anumite aspecte utile evolutiei personale.

Si aici cred ca se poate integra oarecum si acest subiect, viata vazuta prin prisma ratiunii in cel mai mare procent si cea vazuta si traita prin prisma intuitiei in cel mai mare procent fara sa excludem ratiunea, pentru ca si aceasta este o parte din puzzle-lul fiintei umane, cat si partea emotionala, si cea intelectuala ce are ca componenta ratiunea/logica.

Daca aceste "fenomene" precum sincronicitatea ar deveni o parte constienta a majoritatii, am deveni o alta civilizatie mult mai evoluata.
Pana atunci toate cele bune si poate voi reveni la acest subiect 

[mr]

Interesant; probabil ca se intampla multora, iar in cazul tau fiind deja atent/setat la eveniment, sa zic asa, probabil il si starnesti/provoci si il si remarci....

Analizand fazele premergatoare evenimentelor am constatat ca asupra celor mai multe dintre ele nu proiectam decat gandurile necesare realizarii actiunii. Faceam planul de bataie. De exemplu cand am plecat la piata m-am gandit doar la locatiile de unde puteam cumpara ce aveam pe lista. 
Nu m-am gandit niciodata dinainte ca o sa ma gasesc cu cineva care va face ceva anume exact pe timpul in care imi realizez eu un scop.
Da, mi se intampla des sa ma gandesc la o persoana si in scurt timp sa ma intalnesc cu ea. Sau sa am un "flash forward" si sa ma vad intr-un loc anume pentru o fractiune de secunda (fara sa ma gandesc sau propun sa ajung acolo in prealabil), iar dupa ceva timp sa ajung chiar acolo. Dar aceste evenimente fac parte din alta categorie.

Te-ai gandit vreodata ca tot ce este in jurul tau este doar o proiectie a mintii si ca, practic lumea se creaza in functie de nevoile tale .
Stii vorba aia "gand la gand cu bucurie" , nu poate fi coincidenta , oricum nu cred in asa ceva .

Revenind la aspectul celor constienti si mai putin constienti, aces aspect avand o interconexiune, legatura cu sincronicitatile, in acelasi timp si cu legile imuabile universale/naturale, mai exact deriva din faptul ca nimic nu este intamplator, tot ceea ce se intampla in vietile noastre are un scop si motiv anume, consider ca orice persoana cu care interactionam si nu numai, are un motiv anume,

De ceva vreme incoace numai asa vad lucrurile, ca o permanenta proiectie a mintii mele. Si da, multe situatii sunt creatia vointei si a gandurilor mele, atat cat sunt constient de ele acum.
Daca la inceput aveam o senzatie de uimire atunci cand reintalneam persoana "opusa", mai tarziu s-a tranformat in amuzament iar apoi a devenit obiect de studiu.
Pentru mine nu exista coincidente. Totul este o inlantuire de cauze si efecte. De aceea nu cred ca este intamplator faptul ca remarc mereu persoana cu care urmeaza sa fac un sincron. Nu este intamplator faptul ca apar "variabile" in actiunea mea care fac ca timpul, la momentul reintalnirii, sa fie cam acelasi.

Exista o legatura evidenta intre actiunile mele si cele ale persoanelor cu care realizez sincroanele, nu neaparat ca ele sa se completeze ci mai sus la nivelul care faciliteaza insasi desfasurarea actiunilor. Ma refer la un cadru, o matrice, un "pattern" dupa care se desfasoara toate actiunile noastre. Ma gandesc ca aceste sincronicitati se petrec tuturor insa fiecare le percepe sau nu in functie de starea de constienta care o are la un moment dat, socotindu-le coincidente sau sincronicitati in functie de perceptie (asa cum spunea si colega universiss).
Aceste evenimente pe care le traiesc, alaturi de altele in acelasi registru, m-au convins de faptul ca traim intr-un matrix, intr-o lume previzibila, matematica, animata de o energie plina ochi de informatie care ia orice forma doreste (in limitele legilor care o guverneaza).

De cand am inceput sa fiu mai constienta si "sa vad mai bine", au inceput sa apara de altfel si astfel de situatii pe care le-am considerat ca se intampla cu un motiv anume, chiar daca de multe ori nu stiam care este motivul, sau pur si simplu la la prima vedere motivul parea a fi altul decat el final, cel real. De aici rezulta si concluzia la care am ajuns in timp si spatiu, ca atunci cand experimentam astfel de situatii, precum cele povestite de colegul mr., nu sunt coincidente, ci sincronicitati. Acestea pot fi de altfel precum si anumite semne pe care daca suntem destul de atenti sa le luam in seama, ne pot indruma mai direct acolo unde este nevoie sa fim.

La inceput nici eu nu le-am dat prea mare importanta, de cele mai multe ori trecandu-le prin prisma ratiunii, apoi lasandu-le mai mult pe partea intuitiei am inteles si putut vedea mai bine anumite aspecte utile evolutiei personale.

Si aici cred ca se poate integra oarecum si acest subiect, viata vazuta prin prisma ratiunii in cel mai mare procent si cea vazuta si traita prin prisma intuitiei in cel mai mare procent fara sa excludem ratiunea, pentru ca si aceasta este o parte din puzzle-lul fiintei umane, cat si partea emotionala, si cea intelectuala ce are ca componenta ratiunea/logica.

Daca aceste "fenomene" precum sincronicitatea ar deveni o parte constienta a majoritatii, am deveni o alta civilizatie mult mai evoluata.
Pana atunci toate cele bune si poate voi reveni la acest subiect 

Ma bucur pentru tine universiss ca ai reusit sa te convingi de faptul ca ratiunea este doar o unealta si ca trebuie folosita ca atare. Cred ca ai o poveste interesanta si presarata de "asperitati" care ti-a provocat aceasta intelegere si schimbare de paradigma....
Pana la intelegerea civilizatiilor extraterestre cred ca ar trebui sa ne intelegem mai intai pe noi insine si mediul in care traim pentru a fi capabili sa-i intelegem pe ei. Si cred ca ei asta asteapta de la noi...  Facand asta s-ar putea sa avem supriza sa constatam ca ei nu sunt foarte diferiti de noi...

[romulus]

La mine se manifesta in mai multe moduri din care exemplific cu doua:
1. Aparent fara niciun motiv ma gandesc la o persoana, ori,  mergand pe strada, odata ori de doua,trei ori am impresia ca zaresc printre trecatori o anumita persoana. In 80% din cazuri in urmatoarele ore, chiar  ma intalnesc cu persoana la care m-am gandit, ori pe care mi s-a parut ca o vad  printre trecatori; chestiunea e ca, chiar doream acea intalnire, deoarece aveam un oaresce interes cu/la acea persoana!
2.A doua e legata mai ales de fosta (si actuala ) mea profesie de investigator: in pergrinarile mele prin oras, se intampla de multe ori sa-mi focalizez atentia pentru cateva momente asupra unui imobil, o adresa oarecare, un loc, o zona,  care-mi atrage atentia - aparent fara niciun motiv, si ma intreb in sinea mea care o fi situatia acolo, cine o fi locuind, ce fel de oameni or fi locatarii, al cui o fi locul, spatiul, etc ...?!Trec mai departe, uit faza respectiva. Intr-o perioada care variaza intre 3 si 30 de zile, acel imobil, loc, zona  imi revine in atentie de asta data imperativ. Spre exemplu primeam o solicitare de investigare a acelui loc, ori eram nevoit sa  intru in acel imobil, sa fiu in acel loc , ocazie cu care sa aflu  raspunsurile la intrebarile pe care mi le puneam cand intamplator imi atrasese atentia.
Explicatia (iegzista una, vorba unui personaj travestit)pe care am dat-o  imprejurarilor exemplificate:   nimic nu este intamplator !

[universis]

Analizand fazele premergatoare evenimentelor am constatat ca asupra celor mai multe dintre ele nu proiectam decat gandurile necesare realizarii actiunii. Faceam planul de bataie. De exemplu cand am plecat la piata m-am gandit doar la locatiile de unde puteam cumpara ce aveam pe lista. 
Nu m-am gandit niciodata dinainte ca o sa ma gasesc cu cineva care va face ceva anume exact pe timpul in care imi realizez eu un scop.
Da, mi se intampla des sa ma gandesc la o persoana si in scurt timp sa ma intalnesc cu ea. Sau sa am un "flash forward" si sa ma vad intr-un loc anume pentru o fractiune de secunda (fara sa ma gandesc sau propun sa ajung acolo in prealabil), iar dupa ceva timp sa ajung chiar acolo. Dar aceste evenimente fac parte din alta categorie.
De ceva vreme incoace numai asa vad lucrurile, ca o permanenta proiectie a mintii mele. Si da, multe situatii sunt creatia vointei si a gandurilor mele, atat cat sunt constient de ele acum.
Daca la inceput aveam o senzatie de uimire atunci cand reintalneam persoana "opusa", mai tarziu s-a tranformat in amuzament iar apoi a devenit obiect de studiu.
Pentru mine nu exista coincidente. Totul este o inlantuire de cauze si efecte. De aceea nu cred ca este intamplator faptul ca remarc mereu persoana cu care urmeaza sa fac un sincron. Nu este intamplator faptul ca apar "variabile" in actiunea mea care fac ca timpul, la momentul reintalnirii, sa fie cam acelasi.

Exista o legatura evidenta intre actiunile mele si cele ale persoanelor cu care realizez sincroanele, nu neaparat ca ele sa se completeze ci mai sus la nivelul care faciliteaza insasi desfasurarea actiunilor. Ma refer la un cadru, o matrice, un "pattern" dupa care se desfasoara toate actiunile noastre. Ma gandesc ca aceste sincronicitati se petrec tuturor insa fiecare le percepe sau nu in functie de starea de constienta care o are la un moment dat, socotindu-le coincidente sau sincronicitati in functie de perceptie (asa cum spunea si colega universiss).
Aceste evenimente pe care le traiesc, alaturi de altele in acelasi registru, m-au convins de faptul ca traim intr-un matrix, intr-o lume previzibila, matematica, animata de o energie plina ochi de informatie care ia orice forma doreste (in limitele legilor care o guverneaza).
Ma bucur pentru tine universiss ca ai reusit sa te convingi de faptul ca ratiunea este doar o unealta si ca trebuie folosita ca atare. Cred ca ai o poveste interesanta si presarata de "asperitati" care ti-a provocat aceasta intelegere si schimbare de paradigma....
Pana la intelegerea civilizatiilor extraterestre cred ca ar trebui sa ne intelegem mai intai pe noi insine si mediul in care traim pentru a fi capabili sa-i intelegem pe ei. Si cred ca ei asta asteapta de la noi...  Facand asta s-ar putea sa avem supriza sa constatam ca ei nu sunt foarte diferiti de noi...

Multumesc mr  , si eu ma bucur si imbratisez tot ceea ceea ce a fost, este si va fi in drumul meu ("bun" sau "rau") fara de care nu as mai fi ceea ce sunt si voi deveni 
Cum spuneam, nu doar ratiunea este o unealta, dispunem de multe unelte, dar de cele mai multe ori nu le vedem si nu suntem constienti de ele.
Nu am o poveste anume si nu atat de intresanta care mi-a provocat aceasta intelegere si schimbare de paradigma, pentru mine drumul schimbarii a fost lin si s-a petrecut treptat, nu a fost ceva ce s-a intamplat peste noapte sau printr-un soc (aici sunt variate posibilitati prin care multi dintre noi ajungem sa vedem altfel cine suntem cu adevarat, ce este viata, sa ne trezim, sa vedem altfel lucrurile, cum spui tu schimbare de paradigma).

De exemplu azi am aflat o informatie, (legat de cunoastere), sau deja aveam o anumita intelegere pentru acel aspect, apoi, dupa o anumita perioada mai lunga sau mai scurta de timp am si constientizat, experimentat direct ceea ce aflasem sau deja stiam, sau am vazut acel aspect dintr-un alt unghi inntr-un mod mai diferit sau mai amplu. Sunt multi care dupa un anumit soc trait, experimentat se schimba foarte mult ca si persoane, cat si ca viziune asupra vietii, sau li se dezvolta/deschid anumite abilitati (care pana atunci erau latente si necunoscute, sau mai putin cunoscute lor), iar pentru altii, evolutia se desfasoara treptat, pas cu pas fara sa experimenteze anumite socuri sau situatii extreme. Personalitatea si caracterul meu inca de cand eram copil, esenta lor nu s-au schimbat foarte mult. Ceea ce s-a schimbat au fost alte aspecte.
Insa pot spune in acelasi timp ca fiecare dintre noi, dimineata cand ne trezim, ne trezim "un om nou", precum ne-am renaste, fiecare in sensuri diferite, fiecare fiind diferiti unul de altul, insa esenta fiecaruia ramane cam la fel.
Aceste aspecte se datoreaza si faptului ca fiecare dintre noi avem o anumita amprenta cu care ne nastem, amprenta ce isi imprima influenta in evolutia noastra aici si acum si a ceea ce experimentam in vietile noastre.

Dar in schimbul unei povesti interesante, pot veni si eu cu cateva situatii prin care am trecut, in sensul sincronicitatilor.
Din ce imi amintesc acum, o situatie ar fi cand acum vreun an sau doi ani, nu mai retin exact, de cateva ori cand am mers la piata din aproprierea locului in care locuiam, sau cand ma intorceam acasa, am observat la intrarea din piata o batranica cu o fata si privire foarte blanda si copilaroasa, dar in acelasi timp si cu o anumita tristete sufleteasca ce se reflecta in privirea ei, acea batranica statea acolo pentru a primi cate ceva din partea oamenilor, nu parea a fi o simpla persoana care "cersea", hainele erau ingrijite si ea la fel. La prima vedere m-a dus cu gandul ca acea batranica era singura, nu avea familie, copii sau alte rude care sa o ajute, si din acest motiv a iesit in strada.
Nu s-a intamplat doar o singura data sa o vad acolo, dar cel mai interesant a fost faptul ca in momentul cand am trecut pe langa ea, m-am uitat la ea, si ea s-a uitat la mine, a inclinat din cap si mi-a zambit, iar eu la randul meu i-am zambit. In timp am inceput sa ma intreb oare de ce este acolo, de ce mi-a zambit, unde o locui si cum? Cand am ajuns acasa am avut intentia sa ma intorc, sa-i duc ceva de mancare, si sa o intreb de ce este acolo, unde sta, daca doreste sa o ajut cu ceva, dar nu am facut acestea, cand am revenit nu mai era.
Apoi am mai vazut-o dupa o perioada, dar nu am intrat in vorba cu ea, doar ne-am zambit iar, apoi nu am mai revazut-o pentru un timp mai indelungat, pana ce, anul trecut schimbandu-mi locul unde locuiam, tot in apropriere, sa vad ca suntem vecine de bloc Ea locuia/locuieste in acel loc unde m-am mutat, si astfel am si aflat unele raspunsuri la intrebarile pe care le-am avut in trecut legate de aceasta batranica... unde locuieste si ce se intampla cu ea; acum cand ne intalnim la bloc ne salutam, intrebam ce facem, ne zambim...am aflat mai multe despre ea fara sa o intreb pe ea direct, ci printr-un alt vecin care singur mi-a spus cateva lucruri legate de ea.
De ce era la piata? Chiar si in ziiua de azi mai merge acolo...traieste singura cu barbatul ei (pensionari amandoi), care inca este foarte primitiv in comportament, fiind agresiv cu ea (ceea ce nu este ceva nou, in mod special in comportamentul romanilor, mai ales cei ce au trait o mare parte din viata in perioada comunista) si trimitand-o la cersit cu un cantar sau fara cantar. Trist dar adevarat, ea fiind unul din cazurile mai "fericite".

Alte situatii fiind similare cu cele expuse si de ceilalti, sa ma gandesc la o persoana, apoi sa ma intalnesc cu acea persoana sau sa ma sune.
Ori, pur si simplu sa merg undeva, iar in drum sa ma intalnesc intr-un mod "intamplator" cu anumite persoane cu care nu m-am mai vazut/auzit de eoni, si cu care de altfel nici prin cele mai ascunse colturi alte mintii nu ma gandeam ca m-as mai intalni vreodata. Probabil intamplandu-se in anumite perioade cand eu sau cealalta persoana avea nevoie de a vedea/primi anumite raspunsuri, confirmari, ajutor sau pur si simplu de a experimenta ceva ce era necesar pentru  acel moment. Asta pentru ca sincronicitatile nu apar intamplator, cum spuneam si in articolul precedent ca nimic nu este intamplator. Toate intamplarile si experientele din viata noastra au un sens, chiar daca de cele mai multe ori par fara sens, fara logica, si asta pentru ca noi sa ajungem sa traim anumite experiente necesare evolutiei noastre.

Sincronicitati pot fi si anumite vise pe care le avem in anumite prioade de timp, dupa care sa vedem cu uimire ca de fapt au fost un fel de premonitii, ce ne-au indrumat catre o anumita experienta, sau ne-au ajutat sa aflam anumite raspunsuri. In acest sens in urma cu un an am avut un astfel de vis constient, simtind ca are o insemnatate aparte, nu stiam ce anume, dar apoi a doua zi, datorita circumstatelor prin care am trecut inainte de acel vis cat si dupa, mi-am dat seama ca visul a fost precum as fi trecut de o etapa, as mai fi urcat o treapta, constientizand prin experienta directa un aspect important.

Cum spuneam, noi suntem cei care atragem sincronicitatile, "bune sau rele", depinde aspectele pe care avem nevoie sale experimentam in anumite perioade ale vietii. Aceste sincronicitati pot avea o insemnatate mai mare sau mai mica, pot fi sincronicitati mici, precum o intalnire cu o persoana, fara o insemnatate de mare importanta, cat si sincronicitati mari, acele evenimente ce ne pot schimba viata la un moment dat, precum schimbari majore.

Sincronicitatile pot deveni, fi semne (atunci cand suntem constienti si le dam un sens) care ne ghideaza precum o faclie ce ne lumineaza drumul printr-o padure intunecata.

Un citat interesant:
"Nu cred ca aceste sincronicitati se intampla pur si simplu din intamplare. Am observat ca acestea au loc mai des atunci cand sunt intr-o stare limpede de constiinta, de exemplu mai ales dupa o stare de meditatie. E ca si cum intregul Cosmos e de partea mea. Totul e perfect – mult mai bine decat as fi putut gandi sau anticipa. Pe de alta parte, atunci cand sunt stresat, obosit sau intr-o stare mentala tensionata ori de agitatie, nu se produce starea de sincronizare. Deci se pare ca aceste legaturi sunt reflectii ale propriei mele stari de constiinta. Concluzia e ca pot exercita un anumit grad de control asupra momentelor cand se produc aceste stari avand grija de starea mea mentala de bine"
Peter Russell

[padme]

2.A doua e legata mai ales de fosta (si actuala ) mea profesie de investigator: in pergrinarile mele prin oras, se intampla de multe ori sa-mi focalizez atentia pentru cateva momente asupra unui imobil, o adresa oarecare, un loc, o zona,  care-mi atrage atentia - aparent fara niciun motiv, si ma intreb in sinea mea care o fi situatia acolo, cine o fi locuind, ce fel de oameni or fi locatarii, al cui o fi locul, spatiul, etc ...?!Trec mai departe, uit faza respectiva. Intr-o perioada care variaza intre 3 si 30 de zile, acel imobil, loc, zona  imi revine in atentie de asta data imperativ. Spre exemplu primeam o solicitare de investigare a acelui loc, ori eram nevoit sa  intru in acel imobil, sa fiu in acel loc , ocazie cu care sa aflu  raspunsurile la intrebarile pe care mi le puneam cand intamplator imi atrasese atentia.
Explicatia (iegzista una, vorba unui personaj travestit)pe care am dat-o  imprejurarilor exemplificate:   nimic nu este intamplator !

@Romulus, tu ai vazut animalele cum "miros" aerul? ))))))))  Adevarul e ca in anumite meserii se dezvolta niste simturi, unii le numesc "defecte profesionale" si care te cam urmaresc toata viata ))) Daca mai esti si putin intuitiv...

Sincronicitatea asta... nu's ce sa zic, unii o observam, atii nu! Poate mi s-o fi intamplat si mie si am inclus-o la categoria "mi se pare"!

Mie mi se intampla si alte lucruri, de ex. daca cineva ma minte sau pur si simplu spune aiureli despre un anumit subiect, intr-o perioada de timp relativ scurta aflu adevarul ))))))

[romulus]

@Romulus, tu ai vazut animalele cum "miros" aerul? ))))))))  Adevarul e ca in anumite meserii se dezvolta niste simturi, unii le numesc "defecte profesionale" si care te cam urmaresc toata viata ))) Daca mai esti si putin intuitiv...

Corect, de acord cu tine Padme  !

daca cineva ma minte sau pur si simplu spune aiureli despre un anumit subiect, intr-o perioada de timp relativ scurta aflu adevarul )))))

In cele mai multe cazuri functioneaza si la mine - adica sa-mi dau seama, pe loc chiar, daca cineva ma minte .
 Am luat insa si de cateva ori "plasa" cum se zice !In acele cazuri insa era vorba de "profesionisti" ai minciunii, de mitomani !
Ultimul de acest gen a fost in urma cu cateva luni: un personaj imi marturisea cu lux de amanunte cum a suportat el o operatie de curatare a arterelor la spitalul Universitar din Bucuresti, cum i-a fost introdus un dispozitiv prin zona inghinala(vroia chiar sa-mi arate incizia, sa-si dea nadragii jos, dar nu l-am lasat ) , si cum a ajuns pana la inima, cum a fost pe masa de operatie, ce anume i-a spus medicul, cum a gasit vasele de sange  infundate si cum le-a curatat de erau ca noi....etc. !
La un interval scurt de timp insa, m-am intalnit cu sotia personajului si am adus vorba de operatia sotului facuta la Universitar in Bucuresti, iar femeie a ramas masca    ?!
- Ce operatie draga, nu a avut nicio operatie,  mi-a zis, vezi ca e bolnav de altceva, la cap !
Si uite-asa luai plasa !
Ba chiar l-am si compatimit , i-am zis : - omule de ce nu ai dat un telefon, veneam si eu sa te vizitez in spital, sa-ti aduc portocale....  . Dar chestiunea e ca nici prin cap nu mi-a trecut ca ma minte ! Nici macar o secunda .
Am zis !

[Siberia]

   Nu stiu cat din "intuitie" poate fi in stransa legatura cu "sincronicitatea".
   Dar ceea ce stiu este ca nu exista "coincidente" ci un lant de evenimente care au drept rezultat ceea ce percepem sub denumirea de "sincronicitate".
   De obicei esti constient de aceasta sincronicitate atunci cand o provoci, ca fiind rezultatul "intentiei" tale care a declansat-o. Exista si varianta in care tu faci parte din aceasta "sincronicitate" ca si rezultat al "intentiei" declansata de o alta persoana, dar atunci nu esti constient de ea doar daca aceasta "sincronicitate" se repeta din nou.
   Totul in aceasta lume, in acest univers este intr-o continua interconexiune, totul este rezultatul perceput al actiunii si reactiunii. Daca am fi toti constienti de acest lucru si am nota toti intentiile noastre, vom observa aceste sincronicitati ca si rezultate ale acestor intentii, rezultate care la randul lor vor declansa un alt set de sincronicitati si tot asa. Nimic nu este intamplator, totul face parte dintr-un plan mai mare sau mai mic, un plan microscopic sau macroscopic.
   Inca din copilarie am avut certitudinea ca tot ceea ce imi doresc se poate indeplini daca eu veau. La vremea aceea nu aveam si "intelepciunea" de-a anticipa rezultatul dorintelor mele pentru a vedea daca unele dorinte sunt justificate, dar ma distram copios incercand sa obtin jucarii sau dulciuri: iar pentru asta combinam intentia cu "teatrul manipularii" despre care vorbea @mr intr-un alt subiect. Veti spune: ei, si ce mare branza ? toti faceam la fel cand eram copii. Da, probabil toti faceam la fel, dar nu toti eram constienti de asta, in functie de educatia fiecaruia.
   Unii vedeau doar rezultatul intentiei lor, fara a intelege ca totul a pornit de la intentie: unii credeau ca jucariile le primesc de la un inger sau de la Doamne Doamne, altii ca le primesc de la parinti, altii ca sunt rezultatul cuminteniei lor, etc., fara a se mai gandi ca acele jucarii sunt rezultatul materializat al intentiei lor. De asta, chiar si adulti fiind, multi nu inteleg ce inseamna ideea de "gand care materializeaza", ei asteptand doar rezultatul material rapid al gandului lor, neanalizand deloc lantul de evenimente ce se produce de la intentie si pana la materializare. Exemplu: cineva vrea un mar rosu. Evident ca va astepta sa primeasca un mar rosu in acel moment, lucru care nu este "momentan" posibil pentru el. Peste doua sau trei zile, va primi un mar rosu, dar nu va face niciodata legatura intre intentia pe care a lansat-o cu zile in urma, ci va vedea doar rezultatul material (marul rosu) pe care il va situa in contextul existent la acel moment.
   In copilarie lucrurile sunt mai simple si datorita faptului ca mintea nu este ocupata cu multe alte lucruri ca la maturitate dar si pentru ca suntem mai putin scrupulosi, nelovindu-ne inca de toate restrictiile impuse de societate. Astfel, in copilarie putem sa lansam intentia in gandul nostru, mai apoi putem s-o strigam in gura mare pentru a-i spori sansele de materializare sau putem apela la manipularea celor din jur care sa faca posibila materializarea cat mai grabnica a intentiei noastre. Cred ca toti stiu despre ce vorbesc. In copilarie aceste "sincronicitati" sunt frecvente, dar trec neobservate fiindca sunt percepute ca si "stare de normalitate" de catre copii. Aceasta "stare de normalitate" se pierde pe masura trecerii anilor, in functie de educatie, restrictii, obligatii, etc.
   Am incercat sa explic cu multi ani in urma unor prieteni despre acest lant de evenimente care duc la materializarea intentiilor noastre, sa le explic ca daca vrem cu "adevarat" anumite lucruri acestea se vor "materializa" in viata noastra,  ca nu trebuie sa "te dai peste cap" si sa cauti mii de solutii pentru materializarea intentiei tale (fiindca scazi sansele de reusita a "sincronicitatii" pe masura ce intentia de baza devine tot mai vaga in hatisul analizelor)... Tot ce au inteles ceilalti a fost ca am descoperit o "scuza" pentru faptul ca nu ma "dau peste cap" sa obtin tot felul de "materializari" ci prefer sa fiu "lenesa"  (mai mult, cineva mi-a spus ca imi permit sa fac pe desteapta si sa-i cred pe ceilalti care muncesc din rasputeri ca sa-si atinga scopurile in viata drept "boii care trag la plug"...)
   Credeti ca este o "coincidenta" faptul ca unii vad OZN-uri iar altii nu ? Cei ce cred cu adevarat in OZN-uri le includ in "starea lor de normalitate" iar intentia lor de a le vedea se va materializa usor. Pentru cineva care nu crede in aceste lucruri, e greu sa ajunga la acelasi rezultat. De ce credeti ca se spune : Daca crezi cu adevarat, poti! ?
   De ce credeti ca unii dintre noi pot sa primeasca raspunsuri (pe diferite cai) "rapid" la intrebarile pe care si le pun in timp ce altii le cauta o viata intreaga ? Tocmai pentru ca mediul din care primesc aceste raspunsuri constituie pentru ei o "stare de normalitate" (indiferent ca este vorba de constiinta, extraterestri, fiinte de orice natura sau chiar elemente) care favorizeaza rezultatul "intentiei" - care poate fi vazut ca si "sincronicitate".
   Daca nu m-am facut bine inteleasa pana aici, va povestesc despre un mic exercitiu.
   Ieri, cand ma intorceam de la servici, ma gandeam in metrou la "sincronicitatile" despre care vorbea @mr si mi-am zis sa reiau micile experimente care le faceam pe vremuri. Asa ca am lansat ca si "intentie" dorinta de-a gasi in drum spre casa, langa trecerea de pietoni, o masina de culoare inchisa (gri sau negru) cu un numar de inmatriculare format din niste litere foarte rar folosite (o combinatie pe care o zaresti probabil odata pe an daca nu mai rar). Am asteptat cu nerabdare sa ies de la metrou si sa vad daca rezultatul intentiei mele se poate materializa rapid.
   Imediat langa iesirea de la metrou se afla o trecere de pietoni, asa ca m-am apucat sa citesc toate numerele de inmatriculare ale masinilor stationate. Un numar se apropia oarecum ca si combinatie de ceea ce lansasem eu ca si "intentie", dar nu era exact ce doream (cu toate ca masina era neagra). S-a facut verde, si am trecut strada.
   Urmatoarea trecere de pietoni era la aprox. 50 de metri, am ajuns langa ea, si tinand cont ca palpaia culoarea verde am decis sa nu traversez ci sa stau linistita pana la urmatorul moment cand voi putea traversa. Priveam masinile care se pregateau sa demareze si am ramas cu gura cascata: prima masina de pe banda de langa trotuarul pe care stateam, era o masina de culoare inchisa (Toyota neagra) cu un numar de inmatriculare care continea exact combinatia de litere pe care o doream. Am privit-o cu uimire cum se indeparta, fericita in acelasi timp - pentru aceasta "sincronicitate" a fost nevoie de mai putin de 15 minute.
   Am traversat strada, urmatoarea trecere de pietoni fiind la distanta de circa 50 de metri. Cand am traversat si aceasta trecere de pietoni, m-a pufnit rasul cand am vazut o masina gri cu un numar de inmatriculare apropiat de combinatia dorita in "intentia" mea.
   Zic ca m-a pufnit rasul fiindca mi-am dat seama ca in graba lansarii "intentiei" mele am uitat sa precizez exact langa care trecere de pietoni doresc sa se produca "sincronicitatea" - respectiv "materializarea" intentiei mele. Fiind 3 treceri de pietoni in drumul meu de la iesirea de la metrou catre casa, la doua dintre ele rezultatul materializarii intentiei mele a fost oarecum ambiguu (culoare neagra sau gri dar combinatie apropiata celei dorite) iar la una dintre ele s-a produs rezultatul dorit. Daca ar fi fost o singura trecere de pietoni, "sincronicitatea" era perfecta 
   De aceea, o intentie cat mai clara va produce ceea ce percepem a fi o "sincronicitate" perfecta sau mai simplu spus: rezultatul exact al intentiei noastre.
   Mai sunt multe exemple din acest joc al experimentarii, dar ma opresc aici.
   
   

[universis]

   Nu stiu cat din "intuitie" poate fi in stransa legatura cu "sincronicitatea".
   Dar ceea ce stiu este ca nu exista "coincidente" ci un lant de evenimente care au drept rezultat ceea ce percepem sub denumirea de "sincronicitate".
   De obicei esti constient de aceasta sincronicitate atunci cand o provoci, ca fiind rezultatul "intentiei" tale care a declansat-o. Exista si varianta in care tu faci parte din aceasta "sincronicitate" ca si rezultat al "intentiei" declansata de o alta persoana, dar atunci nu esti constient de ea doar daca aceasta "sincronicitate" se repeta din nou.
   Totul in aceasta lume, in acest univers este intr-o continua interconexiune, totul este rezultatul perceput al actiunii si reactiunii. Daca am fi toti constienti de acest lucru si am nota toti intentiile noastre, vom observa aceste sincronicitati ca si rezultate ale acestor intentii, rezultate care la randul lor vor declansa un alt set de sincronicitati si tot asa. Nimic nu este intamplator, totul face parte dintr-un plan mai mare sau mai mic, un plan microscopic sau macroscopic.
   Inca din copilarie am avut certitudinea ca tot ceea ce imi doresc se poate indeplini daca eu veau. La vremea aceea nu aveam si "intelepciunea" de-a anticipa rezultatul dorintelor mele pentru a vedea daca unele dorinte sunt justificate, dar ma distram copios incercand sa obtin jucarii sau dulciuri: iar pentru asta combinam intentia cu "teatrul manipularii" despre care vorbea @mr intr-un alt subiect. Veti spune: ei, si ce mare branza ? toti faceam la fel cand eram copii. Da, probabil toti faceam la fel, dar nu toti eram constienti de asta, in functie de educatia fiecaruia.
   Unii vedeau doar rezultatul intentiei lor, fara a intelege ca totul a pornit de la intentie: unii credeau ca jucariile le primesc de la un inger sau de la Doamne Doamne, altii ca le primesc de la parinti, altii ca sunt rezultatul cuminteniei lor, etc., fara a se mai gandi ca acele jucarii sunt rezultatul materializat al intentiei lor. De asta, chiar si adulti fiind, multi nu inteleg ce inseamna ideea de "gand care materializeaza", ei asteptand doar rezultatul material rapid al gandului lor, neanalizand deloc lantul de evenimente ce se produce de la intentie si pana la materializare. Exemplu: cineva vrea un mar rosu. Evident ca va astepta sa primeasca un mar rosu in acel moment, lucru care nu este "momentan" posibil pentru el. Peste doua sau trei zile, va primi un mar rosu, dar nu va face niciodata legatura intre intentia pe care a lansat-o cu zile in urma, ci va vedea doar rezultatul material (marul rosu) pe care il va situa in contextul existent la acel moment.
   In copilarie lucrurile sunt mai simple si datorita faptului ca mintea nu este ocupata cu multe alte lucruri ca la maturitate dar si pentru ca suntem mai putin scrupulosi, nelovindu-ne inca de toate restrictiile impuse de societate. Astfel, in copilarie putem sa lansam intentia in gandul nostru, mai apoi putem s-o strigam in gura mare pentru a-i spori sansele de materializare sau putem apela la manipularea celor din jur care sa faca posibila materializarea cat mai grabnica a intentiei noastre. Cred ca toti stiu despre ce vorbesc. In copilarie aceste "sincronicitati" sunt frecvente, dar trec neobservate fiindca sunt percepute ca si "stare de normalitate" de catre copii. Aceasta "stare de normalitate" se pierde pe masura trecerii anilor, in functie de educatie, restrictii, obligatii, etc.
   Am incercat sa explic cu multi ani in urma unor prieteni despre acest lant de evenimente care duc la materializarea intentiilor noastre, sa le explic ca daca vrem cu "adevarat" anumite lucruri acestea se vor "materializa" in viata noastra,  ca nu trebuie sa "te dai peste cap" si sa cauti mii de solutii pentru materializarea intentiei tale (fiindca scazi sansele de reusita a "sincronicitatii" pe masura ce intentia de baza devine tot mai vaga in hatisul analizelor)... Tot ce au inteles ceilalti a fost ca am descoperit o "scuza" pentru faptul ca nu ma "dau peste cap" sa obtin tot felul de "materializari" ci prefer sa fiu "lenesa"  (mai mult, cineva mi-a spus ca imi permit sa fac pe desteapta si sa-i cred pe ceilalti care muncesc din rasputeri ca sa-si atinga scopurile in viata drept "boii care trag la plug"...)
   Credeti ca este o "coincidenta" faptul ca unii vad OZN-uri iar altii nu ? Cei ce cred cu adevarat in OZN-uri le includ in "starea lor de normalitate" iar intentia lor de a le vedea se va materializa usor. Pentru cineva care nu crede in aceste lucruri, e greu sa ajunga la acelasi rezultat. De ce credeti ca se spune : Daca crezi cu adevarat, poti! ?
   De ce credeti ca unii dintre noi pot sa primeasca raspunsuri (pe diferite cai) "rapid" la intrebarile pe care si le pun in timp ce altii le cauta o viata intreaga ? Tocmai pentru ca mediul din care primesc aceste raspunsuri constituie pentru ei o "stare de normalitate" (indiferent ca este vorba de constiinta, extraterestri, fiinte de orice natura sau chiar elemente) care favorizeaza rezultatul "intentiei" - care poate fi vazut ca si "sincronicitate".
   Daca nu m-am facut bine inteleasa pana aici, va povestesc despre un mic exercitiu.
   Ieri, cand ma intorceam de la servici, ma gandeam in metrou la "sincronicitatile" despre care vorbea @mr si mi-am zis sa reiau micile experimente care le faceam pe vremuri. Asa ca am lansat ca si "intentie" dorinta de-a gasi in drum spre casa, langa trecerea de pietoni, o masina de culoare inchisa (gri sau negru) cu un numar de inmatriculare format din niste litere foarte rar folosite (o combinatie pe care o zaresti probabil odata pe an daca nu mai rar). Am asteptat cu nerabdare sa ies de la metrou si sa vad daca rezultatul intentiei mele se poate materializa rapid.
   Imediat langa iesirea de la metrou se afla o trecere de pietoni, asa ca m-am apucat sa citesc toate numerele de inmatriculare ale masinilor stationate. Un numar se apropia oarecum ca si combinatie de ceea ce lansasem eu ca si "intentie", dar nu era exact ce doream (cu toate ca masina era neagra). S-a facut verde, si am trecut strada.
   Urmatoarea trecere de pietoni era la aprox. 50 de metri, am ajuns langa ea, si tinand cont ca palpaia culoarea verde am decis sa nu traversez ci sa stau linistita pana la urmatorul moment cand voi putea traversa. Priveam masinile care se pregateau sa demareze si am ramas cu gura cascata: prima masina de pe banda de langa trotuarul pe care stateam, era o masina de culoare inchisa (Toyota neagra) cu un numar de inmatriculare care continea exact combinatia de litere pe care o doream. Am privit-o cu uimire cum se indeparta, fericita in acelasi timp - pentru aceasta "sincronicitate" a fost nevoie de mai putin de 15 minute.
   Am traversat strada, urmatoarea trecere de pietoni fiind la distanta de circa 50 de metri. Cand am traversat si aceasta trecere de pietoni, m-a pufnit rasul cand am vazut o masina gri cu un numar de inmatriculare apropiat de combinatia dorita in "intentia" mea.
   Zic ca m-a pufnit rasul fiindca mi-am dat seama ca in graba lansarii "intentiei" mele am uitat sa precizez exact langa care trecere de pietoni doresc sa se produca "sincronicitatea" - respectiv "materializarea" intentiei mele. Fiind 3 treceri de pietoni in drumul meu de la iesirea de la metrou catre casa, la doua dintre ele rezultatul materializarii intentiei mele a fost oarecum ambiguu (culoare neagra sau gri dar combinatie apropiata celei dorite) iar la una dintre ele s-a produs rezultatul dorit. Daca ar fi fost o singura trecere de pietoni, "sincronicitatea" era perfecta 
   De aceea, o intentie cat mai clara va produce ceea ce percepem a fi o "sincronicitate" perfecta sau mai simplu spus: rezultatul exact al intentiei noastre.
   Mai sunt multe exemple din acest joc al experimentarii, dar ma opresc aici.
   
 

"Nu stiu cat din "intuitie" poate fi in stransa legatura cu "sincronicitatea". "

Eu cred ca si intuitia poate fi in stransa legatura cu sincronicitatea intr-un procent destul de mare. Asta datorita faptului ca sincronicitatile pot deriva din o paleta foarte variata de cauze.

Voi da 2 exemple experimentate, unul mai de curand iar altul acum cativa ani:
Cel mai recent de fapt sunt doua in sensul asta similare:
Un prieten m-a invitat in oras la o cafea, eu am tot amanat intalnirea din variate motive, cu toate ca intuitia imi spunea ca ar trebui sa merg...dar, probabil nu era momentul cand acea sincronicitate trebuia sa se intample, cand am decis sa ma intalnesc, dupa intalnire in drumul meu spre metrou mergand agale pe trotuarul aglomerat de oamenii care trecea grabiti in sensuri diferite, pe partea opusa sa apara o persoana pe care nu o mai vazusem de foarte multi ani si nici nu ma mai gandeam ca o voi mai vedea vreodata si in nici un caz asa "intamplator"...ea era grabita oarecum sa ajunga unde trebuia sa ajunga, dar in momentul cand ne-am apropriat, din sensuri diferite si nicidecum fata-n fata, amandoua ne-am indreptat privirea una spre cealalta, orpindu-ne amandoua, iar ea schimbandu-si directia, venind spre mine, nici macar nu ma asteptam sa ma mai recunoasca, cunoscandu-ne cand eu eram inca mica....cand a venit la mine, am intrebat-o cu bucurie si umire:"mai recunoscut?" , iar ea a spus da, zambind, intrebandu-ma prima ce mai fac. Trecand printr-o perioada mai tulbure, am raspuns "asa si asa" , iar ea imediat m-a intrebat daca ma poate ajuta cu ceva.... eu am raspuns ca nu stiu cu ce ar putea sa ma ajute, si am schimbat numerele de telefon...asta a fost tot atunci, totul a tinut un minute cred...
Aici fac o paranteza, de multe ori intalnim anumite persoane, doar pentru a ne conduce catre altele, cele cu care avem cu adevarat nevoie sa ne intalnim in acele momente, asta mi s-a intamplat de cateva ori pana acum.

A doua intamplare asemantoare, tot de curand...trebuia la fel sa ma intalnesc cu cineva, iar mintea imi spunea ca am o stare aiurea  si ca nu as merge acum sa ma intalnesc, dar la prima simtire stiam ca trebuie sa merg si am mers...eram in metrou, stateam pe scaun privind la persoanele care erau pe peron si asteptau metroul in statie sau la cele ce urcau in acelasi compartiment in care eram eu...la o statie sa vad cu uimire cum la usa din fata mea se urca un fost prieten cu care nu ma mai vazusem tot la fel de ani de zile si care, ca si in primul exemplu nu ma mai gandeam ca m-as mai intalni vreodata. Si el m-a vazut, recunoscut si indreptat catre mine si tinandu ne companie pana ce unul din noi a trebuit sa coboare, la fel am scchimbat adresa de mess, apoi schimband anumite informatii si pareri, probabil ce unul dintre noi avea nevoie in acest moment intr-un fel sau altul 

Apoi evenimentul de acum cativa ani, tot din prisma intuitiei...doream sa fac cadou catorva persoane de craciun sau paste nu mai retin exact, o carte. Cautam atunci o librarie din aproprierea locuintei, dar stiam ca probabilitatea cea mai mare era sa nuo gasesc la librariile din cartier, gandindu-ma sa merg in oras, dar problema era ca eram constransa te timp. Intuitia mi-a spus sa merg la o anumita librarie din cartier, ca acolo as gasi-o..apoi mintea, ratiunea imi tot spunea ca nu as gasi-o acolo, sa merg in oras si prietenul meu la fel spunand ca in nici un caz nu o voi gasi aici in cartier, sa numa duc acolocamerg degeaba, dar eu am spus..nu...eu ma duc aici, si am plecat la libraria din cartier, surprinsa intr-un mod placut sa gasesc aceea carte cchiar in mai multe exemplare pentru mai multi membri ai familiei carora doream sa le fac cadou aceasta carte...in drum spre casa ma amuzam copios pe ceea ce se intamplase, si imi spuneam: vezi daca iti asculti intuitia mai atent si mai mult?

Mai sunt si alte sincronicitati pe care le-am experimenat, dar in sensul de mici sincronicitati...o sa ma mai gandesc sa vad ce imi mai amintesc..sau cu ce altceva as mai putea veni pentru completare...si eu am perioade cand fac astfel de jocuri
Cele spuse de tine(experienta ta si ceea ce spuneai .. duc/ au legatura in acelasi timp si cu legea atractiei.
Toate cele bune! 

[padme]

   
   Am incercat sa explic cu multi ani in urma unor prieteni despre acest lant de evenimente care duc la materializarea intentiilor noastre, sa le explic ca daca vrem cu "adevarat" anumite lucruri acestea se vor "materializa" in viata noastra,  ca nu trebuie sa "te dai peste cap" si sa cauti mii de solutii pentru materializarea intentiei tale (fiindca scazi sansele de reusita a "sincronicitatii" pe masura ce intentia de baza devine tot mai vaga in hatisul analizelor)... Tot ce au inteles ceilalti a fost ca am descoperit o "scuza" pentru faptul ca nu ma "dau peste cap" sa obtin tot felul de "materializari" ci prefer sa fiu "lenesa"  (mai mult, cineva mi-a spus ca imi permit sa fac pe desteapta si sa-i cred pe ceilalti care muncesc din rasputeri ca sa-si atinga scopurile in viata drept "boii care trag la plug"...)
 

Aici as putea sa dau o lista de carti de autoformare care zic identic si acelasi lucru ))))))))) unii realzeaza, altii nu! ))

[Aliosa]

      Am incercat sa explic cu multi ani in urma unor prieteni despre acest lant de evenimente care duc la materializarea intentiilor noastre, sa le explic ca daca vrem cu "adevarat" anumite lucruri acestea se vor "materializa" in viata noastra,  ca nu trebuie sa "te dai peste cap" si sa cauti mii de solutii pentru materializarea intentiei tale (fiindca scazi sansele de reusita a "sincronicitatii" pe masura ce intentia de baza devine tot mai vaga in hatisul analizelor)... Tot ce au inteles ceilalti a fost ca am descoperit o "scuza" pentru faptul ca nu ma "dau peste cap" sa obtin tot felul de "materializari" ci prefer sa fiu "lenesa"  (mai mult, cineva mi-a spus ca imi permit sa fac pe desteapta si sa-i cred pe ceilalti care muncesc din rasputeri ca sa-si atinga scopurile in viata drept "boii care trag la plug"...)

Incearca sa demonstrezi asta prietenilor si s-o si dovedesti sa vezi ce umita o sa fii .
O sa te faca ghicitoare )))) si o satzi ceara si altele )))) .
Mie imi iese cand am mintea limpede si cand startul este dat de un eveniment intamplator.

[padme]

Nah ca din cauza ta @mr, am inceput sa ma mai uit si eu pe unde merg! Astazi mi s-a intamplat sa ma intalnesc cu o tanti si la dus si la intors in acelasi loc, ne-am privit surprinzator, amandoua aveam fata infasurata - doar ca ea era araboaica (dar nu din aia care isi acopera fata, cred ca din Maroc) si mie imi era doar frig, la dus nu aveam nimic in maini, la intors fiecare avea cate o sacosa si mai mult de atat, amandoua ne tineam fularul peste fata cu mana stanga ))))))))) si la dus si la intors! Amandoua cam aceeasi varsta, brunete, la fel de slabe si cam la fel de inalte )))))))

Si ca tot m-am pornit, de cateva zile ma tot gandeam la un trandafir rosu, ori azi in timp ce eram la casa, casiera primeste cadou prin curier un... trandafir rosu )))))))))) Nu am inteles de ce trebuia sa stiu eu! )))))))

[mr]

Nah ca din cauza ta @mr, am inceput sa ma mai uit si eu pe unde merg! Astazi mi s-a intamplat sa ma intalnesc cu o tanti si la dus si la intors in acelasi loc, ne-am privit surprinzator, amandoua aveam fata infasurata - doar ca ea era araboaica (dar nu din aia care isi acopera fata, cred ca din Maroc) si mie imi era doar frig, la dus nu aveam nimic in maini, la intors fiecare avea cate o sacosa si mai mult de atat, amandoua ne tineam fularul peste fata cu mana stanga ))))))))) si la dus si la intors! Amandoua cam aceeasi varsta, brunete, la fel de slabe si cam la fel de inalte )))))))

)))))))
...sa inteleg ca pana acum te "impiedicai" des!! 
Interesant! Deci, nu sunt singurul...!!
Astept urmatoarele tale relatari pe tema asta pentru ca nu cred ca te vei opri din "vazut".

Un alt tip de manifestare al acestor evenimente, fara o explicatie logica "stiintifica", pe care le traiesc, sunt cele in care am un flash forward legat de un eveniment major in viata mea din viitor.
De exemplu, in decembrie 2009, intr-un cadru care nu prevestea nimic, am avut o viziune/traire in care parca ma proiectasem in viitor, la inceputul verii lui 2010 si ma vedeam plecat de la firma la care lucram deja de 9 ani. Senzatia pe care am trait-o a fost foarte complexa si depasea cu mult informatia vizuala. Parca eram acolo, eu din viitor. A durat foarte putin, o secunda doua.
Am povestit consoartei ce am trait.
Urmarea: pe 1 iunie 2010 era prima zi de lucru la noua firma...
 
In noiembrie 2011 am avut tot o astfel de traire in care ma vedeam in casa noua undeva pe la inceputul lunii martie 2012. Pe la jumatatea lui decembrie am inceput sa cautam un apartament, gata facut din pct de vedere al dotarilor. Acum, inca cautam.... Mai e ceva timp pana la inceputul lui martie! Suntem in grafic...