Autor Subiect: Cate feluri de Eter exista?  (Citit de 85356 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline mm

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 616
    • Vezi Profilul
  • Liked: 608
  • Likes Given: 294
Re: Cate feluri de Eter exista?
« Răspuns #135 : 06 Ianuarie 2016, 01:40:48 »
  Este posibil, dupa cum spui, abyss, ca "puterile" diferite ale unor yoghini diferiti sa conduca la grade de marire diferite. Totusi, L&B (echipa 1) au vazut f. bine firele de legatura dintre UPAsi si nu au zis nimica despre bulele ce circulau in dute-vino prin acele fire. Fire, adica tuburi.
  Un fel de semn de intrebare pentru mine este prea buna potrivire intre bulele-energetice si notiunea raspandita de fizicieni - gluonii. Respectiv corzi simple/ stringuri. In felul acesta presupunerile teoretice ale fizicienilor (stringuri) fiind oarecumva "legalizate".

  O alta chestie destul de dubioasa este "descoperirea" de catre echipa 2 a electronului. Zic dubioasa pentru ca Leadbeater cu vreun an inainte sa moara a fost solicitat sa faca o sedinta "micropsi" pe el-electronul si care s-a intrerupt la un moment dat, s-a amanat dar pana sa se reia L. a decedat [am un dialog-cercetare intre Leadbeater si Jinarajadasa, pe care nu l-am tradus]. Era vorba de anul 1933: " Ultima sedinta a fost făcută pe 13 octombrie 1933. A fost folosit un aparat de radio receptie pentru ca ne doream sa aflam ce este electronul. Nu e vorba de  ANU-ul nostru, dar ar putea fi, eventual, un atom astral. " Sedinta e relatata cuvant cu cuvant, respectiv dialogul intre Leadbeater (L) si cei doi asistenti (Jinarajadasa si Zuurman K). Pe scurt, electronul nu a fost vazut de L in ceea ce dupa descriere era o dioda (lampa) cu catod cald/incandescent/. Ba chiar a vazut atomi de ANU dezintegrati si reasamblati. Hai sa redau un mic pasaj:
" L: ... Atât de mult. ANU-ul dumneavoastră se sparge și se reformeaza, de multe ori într-o clipită. Procesul nu este continuu deloc, dar arată ca și cum ar fi.
 J: Un ANU după altul se dezintegreaza?
 L: Este un interval foarte mic, și totuși în acest interval ele par să se dezintegreze și să vină împreună pe cealaltă parte, probabil de o mie de ori într-o secundă sau mai mult. "


  O intrebare absolut fireasca e: de ce nu au "pescuit" un electron de pe orbita vreunui atom? In 1933 se stia de electron, nu-mi vine sa cred ca L. nu a incercat si singur (pana sa ajunga in 1933) sa vada niste electroni. Intre catod si grila exista un camp puternic luminat, L. nu vedea ceea ce teoria spunea.

  In privinta balonaselor, acum am citit mai atent si am constatat ca si Ron spune lucruri usor neclare. De ex., zice: " Pe prora bulelor, mici cercuri concentrice ca niste unde [cercuri pe supraf. unei ape] de şoc se formau pe suprafata, ca o calota. Bulele nu pareau sa fie formate decat din suprafata separatoare/limita, cu nici un fel structuri inauntru. "
  Dar, ceva mai incolo, se zice: "  Reiese ca punctele de lumina ale teozofilor din liniile de forta erau de fapt, asa cum a vazut Ron, particule in forma de tor [gogoasa am.] (aflate) in miscare de rotatie (gluoni cu spin -1) care nu intrau in UPA ci erau create sau distruse la/in suprafata cu forma de nuca ce o continea (pe UPA). Asta ne arata, zice Phillips, ca particulele de energie precum gluonii sunt corzi simple [stringuri], "

  Pai, daca erau fara structuri inauntru, cum puteau fi si toruri? Si daca aveau forma de bule-simple, fara structura, cum de se invarteau? In fine, cam multe intrebari apar la studierea "documentatiei noastre". Solutia ar fi cautarea surselor primare ale experimentelor cu vedere in micropsi (cele avute la dispozitie fiind in genere relatari la "mana a doua").
  Ca sa nu mai vorbesc ca exista voci care neaga presupusele orbite ale electronilor. De ex., un articol din mesajul lui sadang din josul aceleiasi pagini din care am dat citatele de mai sus:
http://cercetareromaneasca.forumgratuit.ro/t11p20-eterul-eterul
  In traducerea respectiva, indicata de sadang, autorul articolului, Dewey B. Larson, afirma net:
"  Odată ce devenim conștienți despre această stare de lucruri, la întrebarea epistemiologică: “Electronii există cu adevărat pe aceste orbite în interiorul atomului?” se răspunde cu un decisiv NU, cu excepția cazului în care preferăm să spunem că  punerea întrebării în sine nu are absolut nici un sens. "   
« Ultima Modificare: 06 Ianuarie 2016, 01:48:33 de mm »
Cand te afli la frontierele cunoasterii trebuie sa privesti dincolo de gard.

Offline abyss

  • Moderator Global
  • MARE MAESTRU
  • *
  • Mesaje postate: 3,017
  • Gen: Bărbat
    • Vezi Profilul
  • Liked: 2340
  • Likes Given: 5479
Re: Cate feluri de Eter exista?
« Răspuns #136 : 07 Ianuarie 2016, 01:14:28 »
  Daaaaa...e fantastic ce am citit!!! Asa da!  Deci linkul de sus e nemaipomenit. Tipul descrie exact ce am perceput si eu. Spirele/spirilele nu sunt tuburi prin care trec balonase ((cum treceau boabele de orez prin carcasa pixului in orele de fizica de la scoala...direct spre ceafa vreunui fraier...)) ci forma de tub e data de balonase-siraguri ca si cum rasucesti o sarma pe  o tzeava... si daca scoatem tzeava , ramane un tub alcatuit din siraguri! (super tipul acela Philips! fie ca lumina lui sa straluceasca pururea)
  Si a mai vazut ceva la o examinare macro a peretelui "tubului", : ""Firele [spiralele] erau separate de "canale" umplute cu ceata ce continuau tot drumul pana sus"". Deci in jurul bulelor era o ceatza! ...foarte tare...foarte tare omul.
  A vazut si siragurile care ieseau si care legau alti anu... si bulele care aparent se spargeau, si ...ce sa mai zic.
 
 Tebuie sa diger bine imaginile... (@mm, zau asa , am senzatia clara ca aveti o rabdare uriasa cu noi prichindeii...)

 Cu bunavointa dumneavoastra voi posta aici materialul din linkul de mai sus. E fantastic.


mm la data de Vin Mar 13, 2015 7:58 am
.

.  La o reluare a subiectului eter, mi-am dat seama ca ar fi necesara o traducere completa a capitolului 9, "Inside the electron", din cartea "The secret life of Nature", a lui Peter Tompkins. Fragmente lungi din acest capitol au fost deja prezentate in acest topic. Poate ca traducerea actuala este mai inteligibila decat precedentele fragmente.


Cap. 9. Inside the electron


p. 102

.  In acest moment a aparut pe scena un alt psihic [psihist] cu o si mai buna vedere a particulelor pentru teoria Higgs si a lui coarda asociata[ ?]. In 1991, Phillips a fost contactat de un psihoterapeut canadian din Toronto, Ron Cowen, care recunoscuse în cartea lui Phillips poze similare cu imaginile mentale pe care le experimenta în timpul meditatiilor budhiste, pe care le practica de 20 de ani. Ron Cowen susținea că capacitatea sa "siddhi" sau "micro-psi" s-a manifestat în anul 1985 în cursul unei meditații în timp ce studia Theravadan Abhidhamma, un text budist vechi. Ar putea oare acest psiho[terapeut], s-a intrebat Phillips, sa furnizeze intelegerea naturii și mecanicii quarcilor?
.  Câțiva ani mai inainte, acceleratoarele atomice SLAC au identificat particula care transporta forța necesară pentru a menține quarcii lipiti împreună, ca sa se invârta unul în jurul celuilalt în închisoarea lor protonica: (pe bună dreptate) SLACkerii l-au botezat gluon. Gluonii sunt membri ai familiei de particule energetice - precum fotonii și pionii - colectiv cunoscut sub numele de bosoni după fizicianul indian SN Bose, pentru a-i distinge de particulele mai materiale - precum protonii, quarcii, și omegonii – (colectiv) numiti fermioni în onoarea lui Enrico Fermi. Gluonul de masă zero a fost văzut a fi absorbit și emis în fluxurile continue de [de catre] quarci, creând o forta de legatura, (progresiv) mai puternică cu distanța, care ține quarcii prinși permanent în [interiorul] protoni[lor] și neutroni[lor].
.  În modelul lui Phillips, omegonii lui, sau subquarci - trei la un quark - sunt la fel [re]tinuti de aceeași absorbție și emisie, dar de "hypergluoni," particule similare gluonilor. Pe cand fizicienii deseneaza protonii ca fiind tripleti de quarci ținuti împreună de corzi-Y gluonice, Phillips deseneaza quarcii ca tripleti de omegoni tinuti împreună de hyperomegoni-Y (în formă de Y). Dar cum sa-și susțina teoria lui?

p. 103

.  Intrigat de perspectiva viitoarei validari a (naturii) UPA-sului lui Leadbeater și Besant, sau subquark, Phillips a călătorit în Toronto la Centrul Dharma, un refugiu al meditației budiste, unde l-a inregistrat [pe magnetofon] pe Ron Cowen în cateva sesiuni de mai multe ore in timpul carora psihic[istul] s-a folosit de talentul său remarcabil de a se afunda (chiar mai adanc) în lumea microscopică a supercorzilor și a gluonilor.
.  Într-o articol detaliat - din care următorul pasaj este doar un rezumat -  Phillips descrie cum Ron, primind o capsulă de hidrogen, dar fără să i se fi spus ce conținea, a folosit ESI-ul său ca sa pătrunda în sticlă și sa captureze un obiect care-i dadea impresia ca e format din două triunghiuri ce se intersectau, cu sfere la colțuri: clar, spune Phillips, două nuclee de hidrogen, tocmai așa cum au fost descrise de către teozofi.
.  Deja Ron a validat observațiile teosofilor dar nu a validat [?] molecula biatomica de gaz pe care el a ales-o ca să o "colapseze" [pr]intr-un scurt "haos ", înainte de a o reforma într-un facsimil al "atomului" descris de Leadbeater și Besant. Ceea ce au observat ei – ii era de-acuma clar lui Phillips - au fost nu atomii reali, ci formele "restabilizate" create din perechile nucleelor atomice "destabilizate", pentru a fi vizualizate psychokinetically.
.  Extrăgând triunghiurile din (ceea ce erau evident) quarci din nucleul de hidrogen, Ron si-a crescut puterea de mărire ca sa scruteze una din sferele de colț, care conținea ceea ce-i păreau sa fie trei nuci unite în în formă de trifoi [trefla] prin trei fire buclate sau corzi: tocmai tripletul de UPAsi pe care teozofii l-au numit "triplet de hidrogen" – azi quarck.
.  Ron a declarat ca doua dintre nuci erau cu fața la el, în timp ce a treia era cu fata inspre exterior. A observat un instantaneu cu o nuca a carei axa a suferit un bobarnac [se zmucea, un salt usor, tresarire], simțind că si ceilalți [UPAsi] au făcut acelasi lucru simultan. Toate cele trei nuci se intorceau acum ca si cand erau "odd-man-out", ritmul de [zmucire] tresarire fiind sincron cu al celorlalte doua nuci cat și al firelor atașate acestora. Acest bobarnac aleatoriu, sincronizat, al celor trei UPAsi dintr-un triplet de hidrogen, sau quark, spune Phillips, este o confirmarea remarcabilă a principiului suprapunerii din mecanica cuantica. Toate particulele cunoscute din univers pot fi impartite în două grupe: particule de spin 1/2, care alcătuiesc materia - protoni, quarci, electroni - și particulele de spin 0, 1 și 2, care furnizeaza fortele – gluoni, fotoni, pioni.

p. 104

.  [The indefinite spin state of each spin—I/2 subquark pointing in opposite directions at different instants in time but coordinated in such a way as to create a quark—bound state with overall spin of 1/2, indicates, says Phillips, that Ron was observing the quantum nature of spin. ] Traduc cam asa: Nedefinita stare de spin [rotire] a fiecarui subquark [subquark (de spin) 1/2 /sau o jumate de subquark/ /sau 2 quarci/ aratand in directii opuse la diferite momente de timp dar coordonati in asa fel ca sa formeze [totusi] un quark] - in stare legata [avand] spinul de 1/2, indica, spune Phillips, ca Ron observa natura cuantica a rotirii [spinului].
.  Privind mai aproape la o nuca, Ron văzu că două fire ieșeau din ea, dintre care unul părea mai subtire decât celalalt.Firul mai clar arata ca o bucata de coarda [fir] încurcata, răsucita de sfoară, care ar fi putut fi întinsa in linie dreaptă cu putin efort si care, lasata relaxata, si-ar fi reluat starea sa încurcata [buclata].
.  Gandindu-se ca ar putea vedea o spirală de la unul din aceste filamente [corzi], Ron il mări. În locul ei [spiralei], el văzu un flux de bule curgand înainte și înapoi atât de repede că nu putea sa observe momentul în care ele isi inversau directia. Cand [in timp ce] bulele ieșeau din nuca în șir [indian] ca sa se deplaseze de-a lungul a ceea ce arata ca un tub, ceva formă de energie părea sa le intinda [expandeze?] dilate pana la o distanta de pana la zece diametre de bule. [Sau, se poate traduce: parea sa le dilate pe fiecare pana la maximum 10 diametre de bule.] [...some form of energy appeared to expand them to their maximum over a distance of up to ten bubble diameters. Then the current reversed.] Apoi curentul se inversa.
. A fost destul de surprinzator ca Ron a putut sa vada si sa descrie un astfel de balonas deoarece diametrul unui subquark (walnut-subquark) este in jurul valorii de 10-35 mm .
.  Concentrandu-si atentia pe un singur balonas, Ron vazu ca atunci cand acesta se misca prin tub, tubul se rotea odata intr-o directie, urmatoarea (data) in directie opusa, in sensul acelor de ceas cand bulele se indepartau, in sens opus acelor de ceas cand bulele se miscau catre el [el-Ron?], desi nici acum nu a putut sa distinga momentul tranzitiei instantanee (a schimbarii de sens). Estimand distanta dintre doua bule succesive la cam de 6 ori diam. unei bule, Ron isi nota ca dupa trecerea fiecarei bule, tubul parea sa se dezumfle [subtieze?] foarte usor, capetele sale nu mai subtiri decat granita dintre doua lichide [??].
.  Procedand astfel incat sa "calatoreasca" pe traiectorie odata cu balonasul - evident nu in corp fizic ci cu "punctul sau de vedere" (viewpoint) - Ron vazu ca acesta avea forma de gogoasa (-covrig) durdulie, cu o intentie(?) de calota care antrena/conducea in miscare bulele si taraia o coada. Urmarind sa vada ce se intampla in detaliu cu una dintre nuci, Ron s-a apropiat de filamentul ce parea sa lege doua nuci. Inauntrul filamentului, aproape de suprafata ext. a nucii, se pomeni el insusi miscandu-se intr-o supla (gratioasa) spirala. Coborî precum

p. 105

Alice in Tara Minunilor, prin spiralele UPAsului , cam de trei ori [infas.] in sens invers acelor de ceas, pe urma de-a lungul altei spirale[?] in sensul acelor de ceas, simtindu-se el insusi aspirat in lungul [traiectoriei], pierzand sirul numaratorii infasurarilor [parcurse]. Hotarandu-se sa urmareasca rotatia filamentului din afara (mai bine decat miscandu-se de-a lungul lui), Ron se intoarse deasupra varfului UPA-sului si iesi din vortexul lui. Acest lucru i-a permis sa stabileasca o caracteristica esentiala a filamentelor: ”ele” erau un singur fir.
.  Urmarind cateva spire in sensul acelor de ceas, vazute de deasupra, "calea/drumul" cobora intr-un (sub forma unui) vortex subtire , facea o foarte stransa intoarcere "turn" (tur), venea asupra sa insusi (al drumului) cu o jumatate de tura, se intorcea (urca?), infasurandu-se in jurul său aprox. inca o juma' de tura, pe urma facea o miscare violenta de rasucire si trecea prin peretele nucii-UPA ceea ce aparea ca fiind cel de-al doilea filament serpuitor. Astfel stabili ca cele doua filamente separate observate din afara UPAsului erau de fapt (doua) parti ale unuia (si aceluiasi) filament continuu. Cat ai clipi (no time) se vedea o ruptura/intrerupere in "drum". Deci, de unde veneau bulele si unde mergeau? Mutandu-se inapoi aproape de filament, Ron observa ca atunci cand o bula din filament intra in nuca, ea crestea brusc mai mare si devenea un norisor de ceata. Asta se intampla la suprafata (nucii) si cauza o usoara unda de soc ce se disipa in interiorul nucii in timp ce bula disparea inainte sa ajunga la gratioasa curba din interiorul gazdei sale. La celalalt capat al nucii, bule relativ mai mici se scurgeau/izvorau lin afara prin celalalt capat al filamentului, aparand ca (si) din nimic.
.  La o mai amanuntita observare, bulele ii pareau lui Ron c-ar fi create in rasucitura spirala (tirbusonul) aproape de iesire deoarece nu era(u) bule la inceputul acestui spiral. Cand bulele refluau [intrau] in nuca, in loc sa (re)formeze un norisor ca in cazul intrarii din celalalt filament[?], ele pur si simplu scadeau pana la nimic.
.  Cand bulele isi inversau directia (miscarii), coada slabea/disparea, ca sa reapara la capatul opus [al cui?]. Pe prora bulelor, mici cercuri concentrice ca niste unde [cercuri pe supraf. unei ape] de şoc se formau pe suprafata, ca o calota. Bulele nu pareau sa fie formate decat din suprafata separatoare/limita, cu nici un fel structuri inauntru. Bulele din (pentru Ron, era) filamentul numarul doi, se repezeau afara ca niste "râme" de energie, ascutite la ambele capete. Apoi "râma" devenea mai implinita/rotunda/ , trecand intr-o forma stabila de "mormoloc".

p. 106

.  Dupa Phillips aceasta bula era clar un gluon, masa zero, numai energie, o alta forma de particula preconizata/presupusa/ de fizicieni ca ar lega quarcii intr-un nucleu. Filamentele emanate din nuca erau clar tuburi de flux magnetic, adica, vortexuri (vartejuri) in vacuumul superconductor ambiental Higgs, in lungul carora au fost canalizate linii de flux magnetic emise de monopolii magnetici ai UPAsilor sau subquarcilor.
.  Phillips considera semnificativ faptul ca bulele au fost vazute rotindu-se pentru ca gluonii si antiparticulele lor (gluonii hipercolor) sunt considerate ca avand un intrinsec [impuls?] moment unghiular de spin 1. Curgerea lor de dute-vino de-a lungul filamentului -sau tubului de flux- Phillips o explica drept consecinta a virtualei permanente emisii si absorbtii (a lor) de catre UPAsi, la fiecare capat al tubului de flux. 
.  Reiese ca punctele de lumina ale teozofilor din liniile de forta erau de fapt, asa cum a vazut Ron, particule in forma de tor [gogoasa am.] (aflate) in miscare de rotatie (gluoni cu spin -1) care nu intrau in UPA ci erau create sau distruse la/in suprafata cu forma de nuca ce o continea (pe UPA). Asta ne arata, zice Phillips, ca particulele de energie precum gluonii sunt corzi simple [stringuri], pe cand spinul -1/2 al particulelor de materie precum subquarcii si electronii, este snopuri (pachete) de (cate) zece stringuri --- e altceva, zice Phillips, ce trebuie sa (mai) fie descoperit de fizicieni. 
.  Timpul o va spune. Între timp Phillips se întreba dacă Ron ar putea pune in lumina o particula mai fundamentala decât UPA teosofilor, electronul. Phillips spune ca motivul pentru care Leadbeater și Besant nu au observat și descris electronii este că în timp ce acestia erau preocupati cu observarea dublelor nuclee ale "atomilor" extrem de mari, electronul infinit mai mic ar fi zburat pe langa, prin enormul vid al atomului, deoarece dimensiunea electronului, în raport cu nucleul, este cea a unui BB [ce-i acela BB?] pierdut într-un camp de șase acri. Întrucât atomii chimici ai fizicienilor se măsoară în zece miliardimi de centimetru, avand o greutate de o milionime de miliardime de milionime de gram [mld. de mld.?], [atunci] un nucleu de atom, de 100.000 de ori mai mic și de cinci bilioane de ori mai dens decât uraniul, ocupă nu mai mult de o miime de miliardime din ceea ce este 99,9 la sută spatiu gol. Acolo, electronii, de 1800 de ori mai usori decat decât cel mai ușor nucleu, se afirma /presupune/ ca alearga cu cca.  99,99995 la sută din viteza luminii.

p. 107

.  Dintre toate particulele elementare cunoscute cu o masă finita, electronul este cel mai mic și cel mai ușor, o milionime dintr-o trilionime de metru, fiind cel mai apropiat "obiect" de o particulă punct, un punct geometric fara dimensiune [dar avand] încă masă. Absolut stabili, electronii nu se cunoaste ca s-ar transforma sau transmuta ei înșiși, in nici un fel de circumstante, în alte particule cu masa. [Fiind] cea mai usoara particula dintre particulele cu masa nenula, ar putea fi, de asemenea, cea mai batrana, estimata de fizicieni de a fi mai batrana decat universul. Singurul său dusman (nemesis) este pozitronul. Daca se intalnesc ambele dispar, explodând în doi fotoni lipsiti de masă și un neutrino fara masa.
.  Cat despre constituentii nucleului atomic (protoni, neutroni, quarci si potentialii subquarci) electronul necesita pentru examinarea sa o "putere de marire" mult mai mare decat cea dezvoltata de Besant si Leadbeater ca sa-i vada pe acei "ultimi atomi fizici" [ultimate physical atom – UPA] ai lor, considerati a fi de dimensiunea subquarcilor din nucleul unui atom chimic.
.  Ron s-a concentrat pe materialul manecii sale pentru a cauta electroni. Ca la o inregistrare video, facu zoom (in jos) intr-un nor de electroni si vazu ca pareau sa se miste pe orbite circulare. "Prinzand' unul, remarca forma lui de "covrigel" [pretzel]: un snop de fire (de tort rasucite) /de filamente/ cu o gaura sau vortex in varf, foarte asemanator cu UPAsii pe care ii analizase [deja], doar ca mult mai mic, fiecare [fiind] acoperit  /inchis/ inauntrul unei coji /invelis, cochilii/ transparente ca sticla, de forma unui ou.
.  Patrunzand prin coaja, vazu ceva in genul unui sirag de margele. Ceva l-a facut sa se cutremure /infioare/, si el a explicat ca [asta] era o energie de tip kundalini ce urca de la baza "coloanei his lui vertebrale". Vazu ca ceea ce aratau ca niste margele erau de fapt spirale incolacite. Prinzand un snop din aceste fire [spirale?] vazu o gaura sau vortex in varf /capat/. Urmand spirala unui fir, vazu ca aceasta face intre doua si trei revolutii, a treia incompleta. Dar nu putea sa vada cum se intorceau spiralele externe la baza in spiralele interioare centrale.
.  Examinand firele, avu impresia ca acolo erau doua (poate trei) spirale mai groase si cateva mai fine. Ondulatiile lor impiedicau o observare mai indeaproape. Firele [spiralele] erau separate de "canale" umplute cu ceata ce continuau tot drumul pana sus in electron, devenind mai inguste inainte de a disparea inapoi jos [??] in centrul vortexului. Acolo canalele se rasuceau in asa fel de nu se putea lamuri usor.

p. 108

.  Grosimea celei mai groase spirale [spire?] din teaca firelor era aprox. 1/10 din diametrul spiralei [?], poate chiar un pic mai mica, cu un mic luft intre spire dar erau prea multe spire pentru a le putea numara. Examinand unul din firele mai subtiri, sau spirale minore, Ron vazu inca o si mai fina spirala, al carui interior arata ca un tub si remarca un "vant" in interiorul spiralului, ce-l absorbi si pe el. Nu putea vedea vantul, numai il simtea, retinut cum era el la 1/3 de centrul spiralei.
.  Facand zoom in continuare, vazu chiar o spirala mai mica, mai strans rasucita, cu spirele aproape lipite. Vantul le sulfa [si] pe aceste mici spirale, de asemenea. Numarand de la primul tip de spirala, Ron trecu prin sase sau sapte ordine de spirale, numarand la ele cu o voce tot mai pierita.
.  Pana la urma vazu bulele, la fel cum le vazuse Leadbeater in UPAsi, de forma aproape sferica. Toate aveau acelasi spin (rotire): in sensul acelor de ceas vazute de deasupra [din varful bulei prob.]. Varfurile fiecarei bule pareau destul de dense si intunecate, cu o mica gropita. Partea mai de jos era transparenta. Pe cand Ron plutea prin gropita adanc in bula, el simti "un fel de inteligenta de calitate … un fel de constiinta" si se gandi sa nu fi alunecat in alt plan /spatiu/, foarte mare si altfel structurat.
.  In corpul bulei Ron observă o activitate circulara de tip vortex, dar diferita de miscarea dintr-un jaccuzzi, miscarea nu parea sa se termine undeva. Apoi se trezi el insusi intr-un spatiu opac cetos in care nu putea vedea nimic. Lasandu-se sa cada prin el, ajunse la capatul palniei [con al] bulei dar cand vru s-o ia inapoi spre marginea superioara, nu putu sa faca acest lucru. Parea sa fie fortat printr-un canal ingradit (inchis) care il duse inapoi in locul unde fusese mai 'nainte. Mergand in cercuri. el simti ca miscarea lui era programata sau ghidata, deoarece n-o putea controla sau opri. Incapabil sa iasa din circuitul inchis [in cerc?], Ron decise ca singurul mod de a iesi din aceasta situatie grea era sa intrerupa meditatia.
.  Rememorand experienta, Ron stiu ca singura cale prin care putea deosebi electronii de UPAsi, in ciuda similitudinii structurale a spiralelor lor, era aceea ca electronul nu avea stringuri care sa iasa din el si parea mai slab activ energetic decat UPA[/u]. Cu toate astea, amandoi, si electronul si UPA, impartaseau aceeasi proprietate: spiralele lor erau alcatuite dintr-un mai inalt ordin de spirillae aranjate una in interiorul alteia (spiral in spiral?).

p. 109

Diferenta esentiala consta in "bobinajul" stringurilor electronului, care descresteau progresiv, cat si in dimensiunile (diferite ale) PD-ului (Pitch Diameter) si a grosimii spiralelor [poate a spirelor?]. [Spira si spiral/ spirala/ sunt diferite, in sensul ca o spirala are mai multe spire. De asemenea trebuie precizat ca nu e vorba de spirale ci de elicoide insa in limbaj obisnuit chiar si tehnicienii folosesc aceste denumiri gresite.]
.  Asa ca ar fi de asteptat, zice Phillips, ca electronul sa etaleze un ordin/numar/ mai mare de spirile care sa se rasuceasca in elicii exact asa cum o fac (si) in UPAsi, din cauza ca ambele feluri de particule sunt stari diferite ale unui [aceluiasi] string; UPAsii cu ale lor zece spirale sunt snopuri de zece stringuri inchise, 26-dimensionale; electronii sunt superstringuri fara tuburi de flux (care sa emane din ei); gluonii sunt stringuri bozonice solitare.
.  Observatiile lui Cowen indica, zice Phillips, ca spatiul are mai mult decat cele sase dimensiuni prezise de teoria corzilor, dimensiuni conforme cu incercarile recente ale unor matematicieni (de stringuri) de a construi superstringuri din stringuri bozonice cu mai mult de 26 dimensiuni fundamentale, din care 16 dimensiuni sunt compactate.
.  In ultima instanta, dupa vizualizarile lui Ron, atat UPA cat si electronul sunt compuse din bule ce sunt de fapt toruri [engl. tori], aceleasi "bule/ balonase" descrise cu 80 de ani inainte de Leadbeater ca si "gauri /goluri/ in KOILON, adevaratul eter al spatiului". Discrepanta intre bulele sferice observate de Leadbeater si gogosile [toroidale] observate de Ron e explicata astfel de catre Phillips: "Gogoasa lui Ron se invartea f. repede si forma sa de tor era observabila numai cand el ii incetinea rotatia. Leadbeater nu a remarcat miscarea de rotire [pai poate ca nici nu se-] asa ca nu a avut motiv sa-i opreasca miscarea; tot ce a vazut a fost o imagine estompata/confuza/neclara/ a unei sfere create de un tor gras cu o gaura mica, ce se rotea si sarea in toate directiile." Dar diferenta in topologie intre o sfera si un tor este cruciala, zice (totusi) Phillips. Torul lui Ron (vazut ca o bula de catre Leadbeater) este de fapt o bidimensionala sectiune transversala a unui string ce se extinde in mai mult de 14 dimensiuni de spatiu, ce ar putea fi compatibil cu torul 16-dimensional, unul din modelele de spatiu ce au fost propuse de teoreticienii stringurilor."
.  Acest spațiu este generat de șaisprezece cercuri unidimensionale[sâc!] reciproc perpendiculare și are proprietatea topologică [v.] că o călătorie de-a lungul oricarei dimensiuni duce înapoi la punctul de plecare – tocmai proprietatea mișcării ciclice în care Ron se trezise prins el insusi.
.  Când Ron s-a găsit el însuși pierdut în ceea ce a simțit ca era un alt fel de spațiu, în adancimea unui balonas din inima unui electron, "un spațiu cu un fel de inteligență... un fel de conștiință ", el a facut o tentativa de speculatie că această conștiință "a lăsat o ușă într-o ... inteligență mai mare, o inteligență universală."

p. 110

.  Pentru ocultisti, desigur, nimic nu există decat numai constiinta, existentă in nenumarate grade de subtilitati. În ceea ce privește forța care ține atât UPA cat și atomul împreună, pentru Phillips aceasta este [materializata de] bosoni schimbati între subquarcii din aceeași quarc, și gluoni schimbati între subquarci aparținând diferitilor quarci. Ceea ce a confirmat Ron, a fost faptul că "liniile de forță" ale lui Leadbeater au fost de fapt suprafete tubulare rotitoare (vartejuri în campul supraconductor Riggs) prin care curgeau particule aflate in miscare de rotatie [rapida] (gluoni de spin -1), care nu intrau in UPAs ci erau create și distruse la limita invelisului cu formă de nuca, ce-l cuprindea [pe upas].
.  Pentru Leadbeater: "Forța nu intră in UPA din exterior. Ea izvoraste din [el], ceea ce înseamnă că intră din dimensiunile superioare." Dupa cum explică el fenomenul, dimensiunile spațiului sunt doar limitări ale conștiinței, și o conștiință suficient de dezvoltată este complet lipsită de astfel de limitări, cu puterea de exprimare în orice număr de dimensiuni. "Fiecare coborâre în materie mai densă inchide perceptia uneia dintre aceste dimensiuni. Nivelul astral e limitat la patru dimensiuni; coborârea in continuare în lumea fizică [astralul] se limitează la trei.
.  Procesul invers elimina limitele, iar universul devine înzestrat cu o mai mare profunzime, bogăție, frumusețe și armonie: în toată frumusețea ei, grandoare, divinitatea, este deja acolo, întotdeauna. Noi suntem cei care ne schimbăm pe masura ce crestem sau eliminam limitările noastre.
.  Din fericire, limitele par a fi arbitrare. Dacă se ia în considerare dimensiunea unui string: de 10-35 centimetri, estimată de fizicieni, iar limitele exterioare ale universului observabil să fie sub 1028 centimetri , faptele [poate dimensiunile] teozofilor și ale lui Ron Cowen ii plaseaza pe oameni la jumătatea distanței între cele doua extreme, cu facultatea uimitoare, dezvoltata prin puterile siddhi, de a fi capabili să-si transfere constiinta spre oricare extremă, anihiland spațiul.

p. 111

.  În ceea ce privește timpul, pare a fi la fel de iluzoriu: un foton emis de o galaxie îndepărtată cu miliarde de ani în urmă stie deja cand se apropie de pământ daca sa se comporte ca o unda sau ca o particula cand va fi detectata de observatorul uman. Şi în mecanica cuantică, dacă un electron interactioneaza cu un alt electron, o relație se menține între stările lor cuantice, indiferent cât de departe ar putea rătăci în univers. Asta inseamnă - și este ceva ce lui Einstein nu-i plăcea - că dacă observați un electron și descoperiti sensul lui de rotire, sensul de rotire a celuilalt electron, ca printr-un fel de magie, va fi decis simultan, în direcția opusă, indiferent unde ar putea fi. "
« Ultima Modificare: 07 Ianuarie 2016, 01:29:34 de abyss »

Offline abyss

  • Moderator Global
  • MARE MAESTRU
  • *
  • Mesaje postate: 3,017
  • Gen: Bărbat
    • Vezi Profilul
  • Liked: 2340
  • Likes Given: 5479
Re: Cate feluri de Eter exista?
« Răspuns #137 : 08 Ianuarie 2016, 23:50:40 »
     Ramane intrebarea ce este ceatza albastrie dintre balonase cu legatura directa (in opinia mea) catre membrana unui UPAs si firul de legatura a unui mezon.
Am citit ca unii atribuie membrana unui UPA unei structuri dinamice din bosomi higs, desi se afirma ca si acesta se descompun in alte particule. Deci, fie si in teorie, care e cea mai mica particula?
Veti spune eventual ca...sunt stringurile din balonas.
Altii spun ca spirilele sunt alcatuite din stringuri pe care se infasoara alte stringuri dupa cum reiese in urmatorul desen:

desi aceasta reprezentare duce catre ideea de fractali si asa nu o mai terminam pururea, plus ca nici nu mai iesim din "cutia" acestui univers.

E interesanta si imaginea unui ANU colorat:


Dupa cum observ teoreticienii discuta despre culorile din stringuri, din balonase, din spirile , din membrane sau campuri/ceatza. Ce sunt aceste culori? tin de viteza, de unghiul vorticial? sunt eventual "ecouri" rezonante ale unei geometrii?

Sunt de parere ca imaginea atomului lui Babbit combinata cu cea din chimia oculta e mai aproape de logica unei realitati in care Anu este o miscare in bucla in masa unei supe de particule (din care ar fi construit bossomul higs) primordiale.

Ar putea fi balonasul nostru (nu ANU deci) care circula prin spirile cea mai mica particula (fie ea alcatuita din stringuri) ?

Offline fiulploii

  • MARE MAESTRU
  • *****
  • Mesaje postate: 3,627
  • Gen: Bărbat
    • Vezi Profilul
  • Liked: 2533
  • Likes Given: 5328