Autor Subiect: Adevărul vs. adevăruri  (Citit de 2894 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline fiulploii

  • MARE MAESTRU
  • *****
  • Mesaje postate: 3,627
  • Gen: Bărbat
    • Vezi Profilul
  • Liked: 2533
  • Likes Given: 5328
Adevărul vs. adevăruri
« : 28 Septembrie 2017, 02:53:07 »
Mai acută decât oricând problema adevărului . Ca punct de pornire avem citatul următor:
Mai intai poate ca ar trebui sa ne intrebam daca Adevarul exista in afara Omului.
Sau daca exista doar Notiunea de Adevar?
Si ce desemneaza Notiunea asta?
Cine stabileste ca "Neadevaratul" e Neadevarat?
"Eu exist"....Adevarat sau fals?...Amandoua?....Niciuna?
Daca stabilim un Adevar Absolut, lucrurile par a deveni mai simple, cel putin la prima vedere.Caci ne putem intreba cum am putea cunoaste adevarul absolut?...Sau daca l-am putea cunoaste in vreun fel.Daca tinem seama de caracteristicile Absolutului, am ajunge la concluzia ca putem percepe din el doar o cantitate finita , fie ea si foarte mare, dar totusi finita...Ba chiar mai mult, cum putem sti cand am descoperit Existenta (caci de cauza si continut nu poate fi vorba) Adevarului Absolut?Daca Infinitul se manifesta ca Finit, cum putem sti ca orice Finit nu este doar o manifestare a unui alt Finit?...Chiar daca am fi siguri ca am putea percepe o manifestare a absolutului, cum putem sti ca manifestarea respectiva reflecta in totalitate Absolutul, ca nu este vorba doar de o intelegere gresita ca urmare a perspectivei si perceptiei noastre limitate?...In cazul asta, cum mai putem stabili Absolutul?
Pe de alta parte daca negam existenta unui Adevar Absolut, ramane la latitudinea fiecaruia sa-si stabileasca notiunea de Adevar dupa bunul plac....Multi se opresc la a spune, de exemplu ca pentru afirmatia "Sa furi este rau" nu se poate preciza o valoare de adevar, decat in mod relativ....Poate ca trebuie sa mergem mai departe...Sa spunem ca orice poate fi supus Dubiului....Evident asta implica multe riscuri, pentru ca am ajunge intr-un punct in care ne-am putea pune chiar si pe noi insine sub semnul intrebarii.....Si asta ne cam sperie, nu?

Realitatea insasi, cu care intram nemijlocit in contact, este uneori considerata ca nefiind adevarata realitate, asadar intra imediat in scena noi concepte ale Adevarului. De exemplu, unii afirma ca noi nu cunoastem decat realitatea senzatiilor noastre, altii ca nu exista decat particule elementare ce interactioneaza dupa anumite reguli, iar altii ca intreaga existenta determinata este o enorma iluzie.... Intre noi si Realitatea Adevarata, ce ar da valoarea cunoasterii, se interpun mai multe ecrane deformatoare, ca sa zic asa, ce complica problema Adevarului...
Intr-un sens, Adevarul nu exista in afara Omului, daca-l vedem doar ca un indicator valoric al cunoasterii, dar in alt sens, el poate fi considerat si ca un indicator valoric al Existentei insesi (indiferent de cunoasterea noastra)... la modul cel mai brut, ceea ce este logic fals nu exista (este imposibil). Aceste doua sensuri ale Adevarului ar trebui sa se intalneasca pe undeva...
Daca Adevarul Absolut ne-ar fi dat prin accesul (adecvarea) la un nivel Absolut al Realitatii, rezolvarea problemei ar fi doar o chestiune de timp si de progres al Cunoasterii... E ca si cum ai spune ca intre ochi si lumea inconjuratoare sunt interpuse un numar finit de filtre, ce pot fi inlaturate unul cate unul... Asa vorbesc de pilda, fizicienii si cosmologii, cand promit o teorie unificata, o ecuatie a universului(povesteam despre chestia asta in alt topic ...cred ca pe undeva pe la Superstringuri)... Cu alte cuvinte, daca Absolutul ar fi ceva determinat si exprimabil, l-am putea cunoaste in principiu, singura problema ramanand aceea a "Experimentului Crucial", a deciziei cum ca, cutare determinari sunt expresia Absolutului si nu altele....
Negarea existentei acestui Adevar Absolut e totuna cu negarea unui nivel determinat ultim al Realitatii....Asta inseamna ca numarul ecranelor deformatoare este infint si nu obtinem nici un Progres Absolut daca spargem cateva din ele, dar asta mai inseamna, zic eu, ca nici nu mai trebuie sa spargem vreunul, intrucat, in atare situatie, nu mai avem de-a face cu ecrane deformatoare, ci numai cu niveluri adevarate ale Realitatii....Relativismul distrugator pe care-l intrezarim in perspectiva desfiintarii Absolutului Determinat, se poate transforma oricand vrem intr-un Absolutism Constructiv, in sensul ca orice fenomen, chiar senzatiile subiective, starile psihice, visele, halucinatiile, etc., are o anume consistenta ontica....Evident, se pot stabili aici tot felul de ierarhii, grade de existenta, insa nu in mod absolut, ci in raport cu niste referinte deja stabilite..
In alta ordine de idei, daca presupun ca Adevarul exista independent de noi si ca are o manifestare Unica care nu trebuie neaparat sa coincida cu perceptia noastra as incerca ca conturez trei posibilitati:
1.Adevarul este o explicatie....Cea mai simpla dintre cele trei variante....Universul functioneaza dupa niste legi universale, iar oamenii de stiinta cauta sa cunoasca aceste legi...Exista o limita, iar atingerea ei apare in momentul in care Universul va fi fost pe deplin explicat.
2.Adevarul (in cazul acesta Adevarul perceput de noi) este o Adaptare...Universul nu functioneaza dupa niste legi precise, sau pur si simplu nu functioneaza in sensul atribuit de noi cuvantului, o functionare mecanica, riguroasa...Legile descoperite pana in prezent sunt doar incercari de a aduce Universul posibil inaccesibil Cunoasterii la o forma Perceptibila pentru om...Limita ar surveni in momentul suficientei, adica cand stiinta in special fizica atinge un nivel in care adaptarea este suficienta pentru a explica totul din perspectiva umana...
3.Adevarul (iarasi cu sensul de Adevarul pe care cauta sa-l explice stiinta) este o constructie...O explicatie incompleta si cu multe hibe...Nu se stie exact e exista si ce nu, si ce suntem noi cu adevarat....Cel mai simplu caz ar fi reducerea subiectului (posibil unic) la stadiul de Contiinta Constienta de Sine.
Universul si explicatiile sale sunt construite din nevoia de suficienta si auto-determinare...Adica aflat in imposibilitatea de a se cunoaste (Problema Fundamentala in acest caz) Subiectul pleaca la a construi un sistem care sa raspunda la intrebare nerealizandu-se eroarea comisa, adica aceea de a se incerca obtinerea Solutiei unei probleme ...reale daca se poate spune asa prin rationamente imaginare...Se porneste de la constructia unei lumi mai apoi trecandu-se la creearea unui intreg Univers ce se cauta a fi explicat cu scopul atingerii unei limite a carei confirmare sa valideze premisele intiale....Dar cum totul se indreapta in directia gresita, adica indepartandu-se de subiect si incercand sa explice un Univers plecat de la o premisa falsa (aceea ca exista) ...un raspuns considerat corect presupune aparitia altor intrebari....De exemplu descoperirea atomului a insemnat un progres, doar ca mai apoi sa se cunoasca ca exista particule sub-atomice care ridica noi intrebari...Evident, obtinerea unui raspuns deplin, cert, si ultim la problemele Universului ar echivala cu o confirmare a tuturor teoriilor precedente, de exemplu stabilirea particulelor sub-atomice ca fiind nivelul ultim al Materiei (deci o parte a Adevarului) si explicarea lor deplin ar presupune ca premisa de la care s-a plecat, in cazul de fata ...existenta atomilor... este corecta, iar la randul sau faptul ca teoria atomista este corecta ar valida presupunerea ca exista materie, sirul culminand cu aflarea raspunsului la problema fundamentala, in speta Cunoasterea de Sine....Dar asta ar fi imposibil in cazul de fata, deoarece Universul, adica premisele initiale nu exista....Explicatiile s-ar prelungi la infinit neoferind posibilitatea unei validari recursive....Bineinteles, in cazul asta toate teoriile sunt false, ele nu exista decat ca prelungiri ale Ipotezei Initale si continua sa se extinda pe masura ce sunt intelese....

Doamne Ajuta ! :-D


Offline romulus

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 1,160
  • Gen: Bărbat
  • Adevarul este relativ...
    • Vezi Profilul
  • Liked: 141
  • Likes Given: 142
Re: Adevărul vs. adevăruri
« Răspuns #1 : 29 Septembrie 2017, 10:57:09 »
Plecand de la teza ca  adevarul poate fi perceput diferit de subiectivitatea umana, prin tineretea mea conisderam ca ADEVARUL ESTE RELATIV. M-a insotit convingerea asta cam pana dupa varsta de 50 de ani.
Mi-a pus apoi probleme EL, IISUS HRISTOS, Dumnezeu prin spusa lui consemnata in scripturi : "EU sunt CALEA , ADEVARUL, si VIATA"
Oare? cum asa? La asta "lucrez" acum ....
Am zis !
"Zisa cel nebun intru inima sa :Nu este Dumnezeu"
Psalmul 52 al lui David

Offline SLEAH19

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 884
  • Gen: Bărbat
  • cine n-are sabie, să vândă haina şi să-şi cumpere
    • Vezi Profilul
  • Liked: 599
  • Likes Given: 3044
Re: Adevărul vs. adevăruri
« Răspuns #2 : 29 Septembrie 2017, 22:06:53 »
Avem o atât de mare putere de a alege singuri drumul, calea, adevărul şi viaţa  ... încât ar trebui să ne fie frică!
O lume normală este aceea în care diavolul este în iad, nu mai există religii iar Iisus este la Guvernare!

Cercetează totul şi reţine doar ce e de trebuinţă !

Offline romulus

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 1,160
  • Gen: Bărbat
  • Adevarul este relativ...
    • Vezi Profilul
  • Liked: 141
  • Likes Given: 142
Re: Adevărul vs. adevăruri
« Răspuns #3 : 30 Septembrie 2017, 09:06:47 »
Citat
a alege singuri drumul, calea, adevărul şi viaţa  ... încât ar trebui să ne fie frică!
Total de acord. Si eu am aceasta convingere: ca individul este si/ori/ devine ceea ce succesiv, alege si se lupta sa fie. De ce sa ne fie frica? Pentru ca am fi  Dumnezei? ori ca putem deveni?!
Daca poti, detaliaza un pic, te rog!
Am zis .
"Zisa cel nebun intru inima sa :Nu este Dumnezeu"
Psalmul 52 al lui David

Offline fiulploii

  • MARE MAESTRU
  • *****
  • Mesaje postate: 3,627
  • Gen: Bărbat
    • Vezi Profilul
  • Liked: 2533
  • Likes Given: 5328
Re: Adevărul vs. adevăruri
« Răspuns #4 : 30 Septembrie 2017, 16:07:20 »
Adevarul este o iluzie iar conspiratorii sunt oamenii. Singura realitate absoluta a unei conștiințe este conceptualizarea , construirea de modele pt a crea si întreține realitatea iluziei sau iluzorică, nu importă care fiindca esenta e aceeași . Cert este ca de-a lungul epocilor atat Adevarul cât si adevărurile nu au ramas aceleași . In schimb, de-a lungul unei ere, sa zicem de-a lungul existentei unui tip de umanitate-Civilizație , exista câteva modele de baza a căror forma exterioara se poate schimba .
   Nu stiu de ce însă, la un anumit moment transmiterea de informatii de-a lungul eonilor ss face prin intermediul credințelor religioase , ele fiind cele mai durabile deoarece pot fi foarte ușor ancorate peste generații prin sentimente si emoții . Bineînțeles , aceste informatii sunt îmbrăcate de fiecare epoca prin care trec astfel încât adevarul încifrat pare aiuristic , eretic ori 'smintitoriu' de-a dreptul .

La baza cunoașterii faptului ca exista niste adevăruri stă educația . Funcție de ea se cunosc niste adevăruri sau Adevarul specific zonei din care provine educația sau anturajul deși in ultima instanța conteaza zic io, caracterul formatării timpurii a creierului respectiv .

In toate Mitologiile zeii au creat arma supremă : omul . Zeii înșiși s-au speriat de Creația lor si au instituit blocaje pt ca nu au desăvârșit probabil întregul .

Cand vorbim despre adevăr cu litera mare sau mică e musai sa-l încadram epocii din care provine fiindca altfel nu vom putea înțelege panorama. Ca exemplu emoțional , știți de ce romanii ii aruncau in arena cu animale sălbatice pe primii creștini? De ce ii tratau cu cea mai mare cruzime ?
  Iar ca o paranteza, poate cineva sa găsească vreo analogie dintre începutul decăderii Imperiului Roman concomitent cu tactica de pătrundere a creștinismului de tip iudaic, sa-i spunem , si vremurile pe care le trăim?

  Doar părerea mea ....

Offline Grifon

  • Adaequatio rei et intellectus
  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 1,223
  • Gen: Bărbat
  • Adaequatio rei et intellectus
    • Vezi Profilul
  • Liked: 2938
  • Likes Given: 2031
Re: Adevărul vs. adevăruri
« Răspuns #5 : 30 Septembrie 2017, 18:18:26 »
  Iar ca o paranteza, poate cineva sa găsească vreo analogie dintre începutul decăderii Imperiului Roman concomitent cu tactica de pătrundere a creștinismului de tip iudaic, sa-i spunem , si vremurile pe care le trăim?

O analogie se poate face, căci există destule elemente comparabile.
Indubitabil, SUA poate fi considerată echivalent al Imperiului Roman. Si ca debut (republican-puritană), si ca tranziție spre imperialism (pax romana) si ca decădere morală, venită "la pachet" cu apogeul puterii.
Și avem si germenii "migrației popoarelor", ce ar putea deveni valuri si mai erodante.

Totuși, comparația ar fi grăbită. În primul rând că nu exista o religie nouă, care să joace rolul de atunci al creștinismului. Apoi, e greșit a crede că religia crestină a adus colapsul Romei. Nici pe departe. D.p.d.v militar, imperiul era încă formidabil in  451 d.Chr., când s-a dat cea mai mare bătălie a antichității (înfrângerea hoardelor lui Atilla de către generalul Aetius Flavius, în Câmpiile Catalaunice). E drept, armata lui Flavius era compusă din orice (gali, goți, pecengi, etc, etc) numai romani autentici nu - iar asta seamănă iar cu armata SUA de azi - însă evidența e că erau încă foarte puternici, neexistând așa-zisul "non-combat" imputat creștinismului.

Stiu că sunt unele teorii ce afirmă că "fărâmarea" imperiului a fost orchestrată de unele familii influente (nu doar politic, ci si sacerdotal, precum clanul Piso) însă această teorie e subredă, si nu pătrunde în esențe. Dincolo de asta, imperiul (care era, de facto, un hibrid greco-latin) a supraviețuit, prin latura bizantină, incă 1000 de ani...așa că să nu sărim prea iute la comparații.

Ca simplă opinie, si eu sunt convins că echialentul greco-latin (adică anglo-saxonii) își va avea un final de dominație. Aceasta însă se va petrece când își vor pierde, cu totul, fondul (cultura / noțiunile de drept / mașinismul, s.a.m.d) si atunci va veni rândul altei familii de popoare să poarte ...Palladium-ul.

Vă las să ghiciți care ar putea fi respectivii, dar cu mențiunea ca va mai dura muuuuult până atunci.
Igitur cogito

Offline fiulploii

  • MARE MAESTRU
  • *****
  • Mesaje postate: 3,627
  • Gen: Bărbat
    • Vezi Profilul
  • Liked: 2533
  • Likes Given: 5328
Re: Adevărul vs. adevăruri
« Răspuns #6 : 30 Septembrie 2017, 19:33:20 »
100 de ani e muuult?
Latura bizantina ...era doar o latura fărâmițată a marelui imperiu ce fuse si se duse. Si era creștin Bizantul . Ca împotriva lui au fost inițiate vreo doua cruciade ale apusului pt jefuire e iarăși alta poveste .
Imperiul roman ajunsese in situația in care putea supraviețui doar împărțindu-se si adoptând creștinismul .

Istoria e ciclică insa nu se repeta identic , noua religie nu e chiar noua ci eșalonul doi si se numește așa cum știm toți , islam. Dovezi? Occidentul e plin de dovezi.
Apropo, ce zici colega @Grifon de vizita lui 'nea Kiril tocmai acum si mai ales cam la un an aproape dupa Antarctica?

Offline Grifon

  • Adaequatio rei et intellectus
  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 1,223
  • Gen: Bărbat
  • Adaequatio rei et intellectus
    • Vezi Profilul
  • Liked: 2938
  • Likes Given: 2031
Re: Adevărul vs. adevăruri
« Răspuns #7 : 01 Octombrie 2017, 00:55:37 »
Nu mă refeream nici la islam - consider că accentul mult prea agresiv care se pune pe această credință e diversiune.
Nu mă refeream nici la 100 de ani, ci la mai mult. Abia la 1500 d.Chr s-a făcut tranziția de la paradigma greco-latină la cea anglo-saxonă (reperul nefiind arbitrar, chiar dacă rotunjit aproximativ, căci la 1453 a căzut definitiv Bizanțul, iar în 1492 s-a descoperit America), așa că mai avem până la o nouă etapă de evoluție. Ceea ce a venit nou în lume odată cu anglo-saxonii încă nu si-a atins apogeul - așadar nu are nici cum să-și înceapă declinul. Sistemul lor de drept încă e apreciat, capitalismul nu e nici pe departe falit (si aici nu trebuie confundat cu excesele consumerismului) iar masinismul lor, ce a debutat cu "aburii" lui James Watt, abia prinde aripi noi, odată cu dezvoltarea tot mai accelerată a "masinilor gânditoare".

Mai pe scurt, ne aflăm în cea de-a "cincea biserică" (după cronologia enigmatică a Apocalipsei), cea codificată ca "biserica din Sardes". Era greco-romană a fost a patra (Thyatira), iar cea care va urma (Philadelphia) ne va arăta următoarea paradigmă.

Cât despre Patriarhul Kiril...hm...deși nu acord mare importanță vizitei din Antarctica, iau în serios chemarea lui în România. Va căuta să consolideze încercările mai discrete ale lui Dughin făcute pe la unele mânăstiri - si nici nu văd de ce ar fi asta vreo mirare.

Îmi place însă a crede, d-le @fiulploii, că nu întâmplător l-ai amintit pe acest venerabil, si că ai răspuns astfel la ghicitoarea din postarea mea anterioară.
Igitur cogito

Offline fiulploii

  • MARE MAESTRU
  • *****
  • Mesaje postate: 3,627
  • Gen: Bărbat
    • Vezi Profilul
  • Liked: 2533
  • Likes Given: 5328
Re: Adevărul vs. adevăruri
« Răspuns #8 : 01 Octombrie 2017, 01:47:13 »
Știi că ai dreptate, nu? Si am si eu dreptate in acelasi timp . Cum e posibil ? Avem informatii diferite despre acelasi fenomen sau provenind din zone diferite reprezentând opțiuni diferite. Anglo-saxonii nu vor mai fi majoritari in propriiile lor țări sau teritorii iar apogeul lor a cam trecut . Învățământul , spiritualitatea , morala si compartimentarea aka limitarea sunt cei patru cavaleri ai apocalipsei . Adevărații cavaleri . Oriunde, nu numai in zona anglo-atlantică . Si pot sa iti spun ca toți cei patru lucrează de zor la p noua temelie a lumii. Cel puțin asta e iluzia mea. 

Oricum, sunt îndreptățit sa cred ca nu conteaza durata unei civilizații, nici descoperirile lor ci moștenirea lăsată urmașilor prin gene, crearea in ultima instanța a unui anumit tip de umanoid, cu anumite caracteristici pt a face față unui anumit gen de provocări .
  De ce acest tip de umanoid nu a fost produs direct ? Păi, poți înlocui călirea fierului in apă prin altă metodă? Asta ar fi o varianta de explicare. Alta varianta ar fi ca zeii inițiali atat au știut a face , după ei contribuind alți zei la îmbunătățirea produsului rezultând astfel un tip de hibrid in stare sa amenințe sau sa uzurpe însăși poziția zeilor .
  Daar, orice creator care se respecta include din start cel puțin un circuit de limitare in Creația sa astfel încât Creația sa poată fi controlabilă . In cazul omului actual putem vorbi cu siguranță despre teamă. De orice fel si prin orice mijloace , cu cât mai subtile cu atat mai neobservabile sau nedemonstrabile . Dar cu efecte sigure. Iar daca însăși Creația își crează teama si o răspândește precum un drog atunci vorbim de o eficiență înspăimântătoare .
   Iar daca Creația însăși incepe sa creeze atunci ia naștere o singularitate .

Unde este eficiența in faptul ca fiecare are adevărurile lui care funcționează intre anumite limite? Precum un computer gigantic ce analizează toate variantele logice in fracțiuni de secunda așa si umanitatea are 7 miliarde de variante de analizat. Cel puțin 7 miliarde presupunând ca fiecare se gândește teoretic doar la o varianta de adevăr .
  Cine sunt hackerii aici? Care este programul de siguranță si in ce condiții se activează funcția de curățare de sistem ? Nu are nimeni impresia ca noi suntem memoria virtuală de lucru si conținem holografic accesul si la procesor si la hard-disc ?

   Teama este un virus ce poate fi eliminat . Sau cel puțin trecut in carantină. Pandora a avut o misiune si a îndeplinit-o cu succes. Prometeu a avut si el misiunea lui insa nu cred ca știa ca e pion de sacrificiu . Si la scara globală chiar nu conteaza numerele luate separat ci numai împreuna . Ca peste tot, la grupuri mai mari de o anumită limită, se acordă reduceri de preț   :lol: