Politica OZN-urilor. Este pregătit guvernul S.U.A. să-şi dezvăluie secretele? PARTEA I
Întrebare: Pavel, în cartea ta, încerci sa dovedeşti c? nu există deloc extratereştri, în timp ce farfuriile zburătoare sunt dispozitive secrete făcute în SUA începând cu sfârşitul anilor 1940 pentru recunoştere aeriană şi diversiune. Această compaţie nu e prea ieştă din comun?
Răspuns: Te referi că extratereştri sunt oameni gentili, în timp ce americanii ar trebui să fie ofensaţi? Ştii, în timpul vizitei lui George Bush la Moscova, RenTV a difuzat imagini cu un OZN filmat: viaţa din spatele cablurilor ascuţite, unde oameni în uniformă, generali şi colonei ai armate ruse, au relatat despre observaţiilor lor şi despre programul statului american de spionaj al "farfuriilor zburătoare" desupra teritorului URSS. Generalii au arătat cu degetul spre americani: se zice că ei posedă tehnologii secrete care pun în pericol omenirea. Aceasta s-a întamplat la momentul sosirii preşedintelui SUA, când serviciile de analizare SUA monitorizau toate publicaţiile ale mass mediei ruse. În opinia ta, de ce s-a făcut asta?
Î: Vrei să spui că americanii au fost provocaţi în timp ce sugerau că era timpul pentru dezvăluiri privind secretele OZN-urilor?
R: Recent, PRAVDA.Ru a publicat un interviu cu Stephen Basset, care concura pentru congresul SUA. Campania dezvălurilor 2003 acuză pe Bush Senior de luare a deciziei de a clasifica documentele în timp ce era directorul FBI-ului. Ar trebui să accepţi că o intrebare ciudată de politică s-a ridicat în jurul acestor "farfurii zburătoare".
Î: Cum crezi că a fost înţeles acest lucru?
R: Voi începe într-un sens invers. Acum 55 de ani, iunie 1947, aşa numitul incident din Roswell s-a petrecut în SUA: o "farfurie zburătoare" s-a prăbuşit. Armata SUA a declarat că a fost un balon secret care a căzut, în timp ce jurnaliştii au promovat varianta OZN-ului, deoarece, la acel moment, în SUA, "farfuriile zburătoare" erau des observate. Aşadar, începând de atunci, mitul extratereştrilor a prin viaţă.
Din păcate, adevărul este mai mult prozaic: în anii 1940, SUA a testat în mod activ dispozitive de zbor secrete care de multe ori erau distruse. Deci, este evident erau doar teste, deoarece diferite dispozitive cu diferite motoare erau văzute. Uitaţi-vă cel puţin în cartea lui Bruce Maccabee, (Conexiunile OZN-FBI. Istoria secretă a acoperirilor guvernului N.O.: "UFO-FBI CONNECTION. The Secret History of the Government`s Cover-Up"): există diferite rapoarte declasificate de la instituţii guvernamentale diferite. Există deasemenea dovezi că "farfuriile zburătoare" din anii 1940 făceau mare tămbălău, urcau pe verticală, şi zburau în zig-zag, deci se putea oberva după ele o cale inversă. Să ne gândim logic: dacă "farfuriile zburătoare" nu sunt halucinaţii şi nu sunt fenomene naturale ci dispozitive artificiale, există doar două variante: ori au fost fabricate pe Pământ, ori au fost fabricate în altă parte. OZN-urile diferă foarte mult de avioane şi elicoptere: nu au aripi, nu fac zgomot şi emit lumină în jurul lor. Deaceea, versiunea extraterestră este cea mai logică. Cu toate acestea, această explicaţie este prea imposibilă, prea fantastică; cu toate acestea, sună foarte romantic. Pe de altă parte, în secolul 20, schimbările tehnologice au adus multe surpize omenirii: am reuit să avem bomba nucleară. Cine ştie ce altceva s-a mai născut în laboratoarele secrete, pentru sumele astronomice investite în această cursă a înarmării.
Î: Urmărind gândirea ta, în mijlocul secolului 20, au descoperit cercetătorii secretele anti-gravitaţiei?
R: Cel mai hazliu lucru este acela de a explica cum zboară farfuriile zburătoare, netrebuind teorii exotice despre nişte câmpuri antigravitaţionale necunoscute. Secretul acestor dispozitive neuzuale există constă în îndemânarea unui efect special aerodinamic, ce era deja cunoscut la începutul erei de construire a avioanelor. Ca orice copil, probabil că te-ai jucat cu o umbrelă deschisă: în timp ce o mişti pe verticală înspre tine, poţi simţi rezistenţa masei de aer. Oamenii deja au jucat aceste jocuri la începutul secolului 20, când au fost concepute primele avioane. În nişte cronici vechi, ai putea observa un dispozitiv zburător ciudat: o umbrelă mare cu un motor şi un pilot. Umbrela se mişca câteodată în sus, câteodată în jos, dispozitivul devenea aeropurtat şi din nou se întorcea pe pământ. Asceasta era ascensiunea "farfuriilor zburătoare". Aici, efectul respingerii lucrează. În acest fel, păsările şi fluturii zboară. Cu toate acestea, o fiinţă umană nu poate respinge aerul; Icarus poate exista doar în mituri. În timp ce, în condiţii mai condensate, cum ar fi apa, oamenii o pot respinge în timp ce înnoată. Mai interesant decât o pasăre mică e cum un dragon zburător zboară: poate atârna pur şi simplu în aer în timp ce îşi mişcă aripirile meticulos. De aceea, dacă un om ar fi echipat cu aripi imense să respingă aerul foarte repede, ar putea reuşi să compenseze gravitatea adunând toate impulsurile respingerilor. Cu toate acestea, cu greu îţi poţi imagina aripile avioanelor vânturând în felul unui dragon zburător. Este mult mai uşor un fel de umbrelă cu care prindem aer. O umbrelă în formă de farfurie.
Nu există, nici un miracol la paraşută. Fizic, esenţa procesului este acela că mare parte a cânepei, în timp ce se coboară încet, întâmpină rezistenţă frontală, ce compensează cu greutatea săritorului cu paraşuta. Forma este deasemenea foarte importantă. Suprafaţa de sub zona curbată are cel mai mare factor de rezistenţă, în timp ce suprafaţa îndoită ghidează mişcarea, o formă curbată, având un factor de rezistenţă mare. Deaceea, e clar de ce primele "farfurii zburătoare" aveau o asemenea formă: plate dedesubt şi curbate deasupra. Aceste "farfurii zburătoare" pot zbura fără anti-gravitaţie; pur şi simplu se sprijină de aer. De exemplu, o "farfurie zburătoare" este construită ca o migdală. O "farfurie zburătoare" este în genul unei paraşute grele, care, prin miscarile iregulate cu micro amplitudini, nu numai că anulează acceleraţia gravitaţională, dar deasemenea o depăseşte. Nu din întâmplare comportamentul unei farfurii zburătoare în aer este asemănător unei meduze în apă, care deasemenea utilizează diferenţa de forţe în timp ce se mişcă în sus şi în jos. Orice inginger poate face calcule şi, după finalizarea ecuaţiei diferenţiale, înţelege modul cum poate zbura o farfurie zburătoare. Conform calculelor, pentru a ridica un dispozitiv zburător adevărat, corpul ce împinge trebuie să vibreze cu frecvenţă ultrasonică. Cel mai mic nivel este de 10 kilohertzi; dacă înălţarea pe verticală în timpul unei vibraţii este de 1 mm, atunci viteza înălţării strict pe verticală este de 10 metri pe secundă.
Î: Pavel, acesta nu este jurnalism, aceasta este o schemă reală ce funcţionează, o invenţie. Şi tu spui despre ea în mod deschis.
R: Toate drepturile au fost deja rezervate, totuşi "top secret". Mulţi specialişti din diferite sfere ştiu despre el, dar totuşi ei preferă să păstreze tăcerea. Cu toate acestea, este foarte important să spunem oamenilor despre ea: să nu le fie frică de OZN-uri.
Chiar aşa, oamenii pot fi loviţi de panică în timp ce văd pe cer o lumină elipsoidală deplasându-se cu viteză mare. Este clar de ce a apărut mitul extratereştrilor. În anumite măsuri, armata SUA s-ar putea justifica. Un plan ultra secret a fost necesar pentru a proteja noile descoperiri faţă de spionii sovietici. Conform unor investigaţii, designul iniţial al unor astfel de dispozitive zburătoare au fost furate de americani de la ingineri germani prizonieri. Piloţii britanici au văzut mici OZN-uri deasupra teritorului german, care păreau că se îndreptau de la sol drept spre bombardierele ce atacau. Mai târziu, aces mit s-a împrăştiat, deci, şi-a pierdut misterul. Nimeni nu a vrut să fie responsabil pentru dezinformare. Inginerii sovietici au înţeles că "farfuriile zburătoare" există, deci era până atunci un secret militar comun.
Î: Când s-a întâmplat asta?
R: Discernământul a venit de abia în anii 1970. Îmi amintesc un raport remarcabil pe programul televiziunii Vremya. Cercetătorul sovietic Shklovsky a demonstrat că suntem singuri în univers şi că nu există extratereştri. La acea vreme, unele publicaţii despre OZN-uri au început penetrarea mass mediei pentru calmarea psihozei, în timp ce sistemul organizat de KGB pentru strangerea informaţiilor despre OZN-urile de desupra teritorului URSS erau doar pentru nevoile de contrainteligenţă.
Cartea "Lichidarea OZN-urilor" (în rusă) a fost publicată în 2002, în timp ce, pe Internet, putea fi găsită deasemenea (tot în rusă) la adresa: http://res.krasu.ru/liq_ufo
Va continua.
|
