Inălţarea la cer
Fenomenul OZN, puţin cunoscut de romani înainte de 1989,a luat amploare in ultima vreme, deşi în restul lumii se vorbea despre acest subiect încă din 1957,o data cu prima răpire investigată cu scrupulozitate în primul rând din punct de vedere medical (e vorba de răpirea lui Antonio Boas Villas din 15 octombrie 1957,Brazilia).
Şi totuşi ce sunt OZN-urile în viziunea oamenilor obişnuiţi şi a cercetătorilor? Oamenii de ştiinţă cu convingeri ferme, afirmă ca OZN-urile nu pot proveni din altă galaxie / univers. Motivul? Distantele dintre stele sunt prea mari, iar navele cosmice nu pot depăşi viteza luminii, deci o călătorie până la cea mai apropiată stea ar putea dura zeci pană la mii de ani. Rezultă, în concepţia lor, că OZN-urile nu pot fi nave ale unor vizitatori din alte lumi, ci simple fenomene naturale (fenomene de tipul Fata Morgana, nori de litiu, fulgere globulare etc.) sau psihosocială ( e ca si cum elefanţii lui Alexandru Macedon ar fi fost contestaţi, întrucât indigenii nu mai văzuseră asemenea animale). Alţi cercetători au pus în discuţie existenta unor universuri paralele. Ca să intri într-un univers paralel, trebuie să depăşeşti viteza luminii( la fel si pentru întoarcerea în trecut, dacă luam în considerare ipoteza în care specialiştii afirmă că ET sunt oameni din viitor, iar Terra a fost "însămânţată" si populată de ei... De ce populată? Probabil nu au reuşit să se întoarcă în viitor). Doar gânduri, ipoteze pur umane... De ce nu se ia în calcul şi faptul că timpul şi spaţiul nu e încă descoperit şi exploatat corect de către om?
Cât despre omul obişnuit, acesta preferă varianta cea mai simplă, uneori chiar ignorantă; fie e vorba de "iluzii", programe militare secrete, fie sunt farsele unor ziarişti. Si totuşi lucrurile sunt mai serioase decât par, indiferent dacă acest fenomen e sau nu o "glumă" militară şi/sau politică. Contemporaneitatea (si nu numai!) e îmbâcsită de răpiri. Fenomenul răpirilor avea la început o prezenta marginala, bizara ("exotică"), însă ea a ajuns acum în prim-planul întregului complex al ufologiei, al dezbaterilor de orice fel, răpirile, se afirmă, fiind cheia întregii probleme... Şi totuşi "Adevărul e dincolo de noi".
Prima răpire investigată cu scrupulozitate a fost cea a lui Antonio Boas (Brazilia, 15 octombrie 1957); urmează răpirea lui Betty si Barney Hill (19 septembrie 1961, White Mountains); ei nu îşi vor mai aminti răpirea decât fragmentar şi doar regresia hipnotică va izbuti să aducă noi detalii (metoda regresiei hipnotice se bazează pe faptul ca sub hipnoză, oamenii îşi pot aminti cu lux de amănunte, întâmplări care în starea trează par şterse complet din memorie; voinţă subiectului hipnotizat este abolită complet, drept urmare el nu poate minţi conştient). Nebraska, 3 decembrie 1967, ora 2:un poliţist vede un obiect luminos ovoidal, aşezat pe şosea; când se apropie, nava decolează. Supus regresiei, el dezvăluie o întreagă scenă de groază: omuleţi coborând din OZN îl urcă în navă, unde e supus investigaţiilor medicale. Washington, 24 iunie 1947, Kenneth Arnold, un pilot experimentat, zăreşte timp de 3 minute 2 formaţii, una de 4, alta de 5 obiecte zburătoare argintii discoidale, survolând munţii;viteza estimată e de 2800km/s, de peste 3 ori mai mare decât a celor mai rapide avioane din acea vreme. Obiectele înaintau săltând, ca nişte "farfurii pe care le arunci razant cu suprafaţa apei". Ironiile la care a fost supus ulterior, l-au făcut să declare: "daca mi-ar fi dat să mai văd un fenomen de soiul acesta, chiar şi o casă cu etaj, nu aş mai sufla o vorbă". 5 noiembrie 1975, Heber, Arizona:7 muncitori forestieri se întorceau acasă; trecând prin pădure, vad într-un luminiş un obiect discoidal,cu un mic dom in vârf; unul din ei se apropie de straniul obiect auriu, aparent metalic şi o rază îl loveşte în piept. Colegii, speriaţi, demarează în trombă... se întorc, dar nici OZN-ul, nici colegul lor nu mai erau. Începând cu a-2-a zi, începe căutarea. Travis Walton e găsit abia după 5 zile, destul de îngrozit şi confuz. Supus unui interogatoriu, el povesteşte că s-a trezit întins pe o masă; în jurul lui erau 3 creaturi cu picioare scurte, îmbrăcate în salopete fără cusături, cu capete mari, maxilare mici, buze inexistente, ochi imenşi cu iris de 2-3 cm diametru. Supus unei regresii, Walton îşi mai aminteşte ceva, dar detaliile nu pot umple lacuna în timp până la 5 zile şi 6 ore, cât a lipsit.
Betty Aho s-a născut în 1937 şi s-a măritat cu Andersson. Cazul e investigat de Raymond Fowler, care va consacra acestui eveniment 4 cărţi: "The Andersson affair", "The Andersson affair- phase 2", "The watchers: the secret design behind ufo abduction", "The watchers:exploring ufo`s". A fost cel mai mediatizat caz UFO, care a ridicat multe semne de întrebare. Sub hipnoză, Betty va relata o răpire în scop de însămânţare artificială. Regresiile succesive au arătat că ea a suferit cel puţin 20 răpiri, începând cu vârsta de 7 ani, toate efectuate de "îngeri", fiinţe blonde, îmbrăcate în robe albe şi foarte înalte ( 2-2,5 m ).
Detaliile se repetă de la un caz la altul şi a făcut să fie ridicată întrebarea unor scenarii ale răpirii, care prelungesc întâmplări relatate cu mii de ani in urmă. Conform scenariului (Edith Fione şi David Jacobs), victima e aleasă încă din copilărie ( 3-7 ani), iar răpirile se repeta cu diferite faze: atragerea, capturarea, transportul, intrarea, examinarea/operaţia, implanturi, vindecări, mesaje, ordine de uitare, întoarcerea.
Capturarea (subiectul se trezeşte noaptea în patul său sau conduce o maşină pe un drum pustiu) începe cu vizualizarea unei lumini puternice, din care apar omuleţi scunzi (1-1,5m), gri,cu ochi mari, cap disproporţionat. Cel răpit e apoi transportat prin zid ori fereastra închisă în interiorul vehiculului metalic (OBE/levitaţie?) în camere de obicei boltite, cu ziduri netede şi translucide din care lumina pare să iradieze orbitor; uşa se închide atât de bine, încât se contopeşte cu pereţii. Examinarea începe mereu cu ungerea corpului celui răpit cu un lichid vâscos ce se usucă rapid; apoi i se ia sânge / lichid seminal ( cu un aparat special ) / ovul (cu ajutorul unui ac lung introdus prin ombilic), apoi fecundarea artificială urmată de "avortarea" fătului în luna a 3-a, cu prilejul altei răpiri (fătul este plasat de obicei într-un soi de incubator, descris ca un cilindru argintiu, transparent legat printr-o mulţime de ţevişoare). S-a discutat mult pe tema acestui subiect şi s-a ridicat problema unei rezervaţii biologice pe alte planete, a creării unor hibrizi.
Jacques Vallee ("Dimensions") menţionează că într-un calendar francez din secolul XV, există imagini în care "demonii" sunt înfăţişaţi penetrând abdomenul victimelor lor cu ace lungi, însă fenomenul e mult mai vechi (să ne amintim de Danae, cea închisă în turn ăi însămânţată printr-o ploaie de aur venită de la Zeus, ori de succubi, fiinţe de pe alte tărâmuri, care vin noaptea în paturile oamenilor pentru a se împreuna, ori la termenul românesc de "zburător"); iar termenul de "ţărână" din care a fost creat Adam conform tradiţiei biblice, ar putea fi interpretat ca "materie pământeană" (ne putem aminti şi de vechile scrieri sumeriene, care vorbesc de Anunnaki - "cei care au venit din cer pe pământ", sosiţi în urmă cu 35.000 ani dintr-un loc numit Nibiru, adică exact în perioada în care a apărut omul modern; legenda spune că "zeii" au avut nevoie de sclavi pentru a extrage aur şi au procedat la manipulări genetice asupra oamenilor-maimuţă, care au dus la naşterea primilor oameni adevăraţi, Adam fiind un "copil" creat în eprubetă). Orice întâlnire de gradul IV se termina cu aducerea victimei înapoi, de regulă în locul de unde a fost răpită, cu ordinul de a uita.
Este cu adevărat uimitoare insă analogia ET cu îngerii biblici şi în particular cu cei descrişi de Enoh şi alţi prooroci. Răpirea relatată de Enoh începe cu levitaţia "M-am văzut înconjurat de nori şi de ceaţa deasă... vânturi prielnice îmi ridicau aripile şi grăbeau drumul meu. Am fost înălţat astfel până la Cer şi am ajuns în curând la un zid clădit din pietre de cleştar" (XIV; 9-11); el continua "am zărit graniţele Pământului şi locul unde cerul se sfârşea", "am văzut vânturile care fac cerul să se rotească şi care pun în mişcare, pe orbitele lor, Soarele şi stelele" (XVIII,6) , "şi deasupra Pământului, am văzut vântul care naşte norii". Cât despre interiorul OZN-ului, el afirma: "am pătruns într-o vastă locuinţă care era pavată cu pietre de cristal... Tavanul era format din stele rătăcitoare şi fulgere de lumină... Flăcările tremurau împrejurul zidurilor şi poarta era de foc... era în acelaşi timp arzătoare ca focul şi rece ca gheaţa" (XIV;12,14).
La fel ca Enoh, Ilie Tesviteanul a fost şi el înălţat la cer "intr-un vârtej de vânt". Proorocul Isaia se pare că a avut şi el parte de zboruri cosmice; textele au fost scoase din Biblia canonică şi s-au păstrat numai într-un apocrif slavon, intitulat "Vedenie lui Isaia". El este vizitat noaptea de doi bărbaţi înalţi, trimişi să îl ia cu ei în ceruri, unde i se arată taine divine; când e adus înapoi acasă, Isaia observă cu uimire că, dacă pentru el trecuseră abia doua ore, pe Pământ se scurseseră deja 32 de ani. Ezechiel era în al 5-lea an de robie când a avut o vedenie "a venit de la miazănoapte un vânt năprasnic, un nor gros şi un snop de foc, care răspândea jur împrejur o lumină strălucitoare" (Ezechiel 1;4-5 ). Şi el ajunge într-o incintă mare, boltită şi vede deasupra "ceva ca o întindere a cerului, care semăna cu cristalul strălucitor" ( Ezechiel 1;22 ) şi "Când umblau, am auzit vâjâitul aripilor lor, ca vâjâitul unor ape mari... Când mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oştiri; iar când se opreau, îşi lăsau aripile in jos" (Ezechiel1,24 ); el vede stele stranii şi "acel nor gros care înaintea facerii lumii plutise peste faţa pământului", apoi "un foc imens în mijlocul căruia exista o despicătura şi coloanele de foc se luptau între ele şi se înfundau în genuni" (nebuloasele din Orion? ). Ezechiel mai vede şi o "apariţie deosebită prin splendoarea sa; din ea izvorau stelele şi deveneau strălucitoare şi totuşi nu se împrăştiau deloc" XLIV;1, texte apocrife) şi "un foc puternic şi o mişcare continuă care se rotea noapte şi zi fără a se opri niciodată", despre care află că este "focul care aprinde toţi aştrii cerului" (XXIII; 2,5, texte apocrife) şi este confruntată cu imaginea lui "Dumnezeu": "cineva aşezat pe acest tron măreţ al cărui vestmânt era mai strălucitor decât Soarele", stăpân peste mii de serafimi, heruvimi şi ophanimi (să ne amintim aici şi de cazul lui Bety Andersson care l-a văzut pe Cel Unic, trăind o stare de beatitudine si extaz).
Deşi contestat de unii şi garantat de alţii, fenomenul OZN este şi va fi un subiect îndelung discutat. Ce putem şti mai mult decât autorităţile ne permit? De ce e acest subiect atât de cenzurat şi majoritatea oficialilor îl infirmă? Pot exista destule răspunsuri, oricare din ele la fel de bun, dar cu veşnica etichetă : "SUPOZIŢIE", cu o simplă ridicare din umeri, sau cu aproape veşnica afirmaţie "ADEVĂRUL E DINCOLO DE NOI"...
|
