Misteriosul accident aviatic din Retezat
Intr-unul din articolele trecute scriam despre un avionul pulverizat deasupra muntilor Retezat, fara a oferi prea multe amanunte despre incidentul in cauza. Sunt sigura ca majoritatea prietenilor din grup aveau atunci varste fragede si nu au putut citi sau nu au fost interesati de presa vremii... Din acest motiv si nu numai, revin asupra subiectului pentru a realiza o mai amanuntita analiza a datelor existente in legatura cu accidentul produs in noaptea de 13 spre 14 august 1991, incercand sa determin totodat cauzele producerii sale.
Incep derularea ?filmului? acestui episod tragic cu momentul decolarii avionului IL-18, avand destinatia Timisoara, de pe aeroportul Otopeni, la orele 23.18.
IL-18 este o aeronava civila cu o capacitate de 107 locuri. Motivul pentru care aceasta aeronava a pornit la o ora tarzie din noapte spre Timisoara este faptul ca pe aeroportul de aici trebuia efectuata depanarea avionului AN-24, iar pasagerii cursei respective urmau a fi preluati in dimineata zilei de 14 august si transportati la Bucuresti.
La bordul navei se aflau 9 prsoane, cei cinci memebri ai echipajului navigant, comandor Berenghi Ioan, copilotul Serbanescu Florin Adrian, mechanic de bord Ursu Ioan, navigator Dragomir Gheorghe, radiotelegrafist Partea Nicolae si echipa tehnica formata din inginer Opris Florin, mechanic Lupu Fanel, electrician Lega Vasile si mechanic Onuti Constantin.
Cunoscand in momentul de fata date esentiale precum, destinatia zborului, motivatia efectuarii lui si componenta echipei de la bord, vom continua ?vizionarea? evenimentelor, nu inainte de a preciza ca respectivul zbor era supravegheat pe radarul aeroportului din Arad.
In jurul orelor 13.55, la 37 de minute de la decolare, turnul de control de pe aeroportul Arad a pierdut legatura cu echipajul, ceea ce inseamna ca avionul a disparut de pe radar, abatandu-se de la culoarul sau normal de zbor.
Accidentul s-a produs in jurul orei 1, in zona varfului Buta, la 18 kilometri de localitatea Uricani. Evenimentul a fost sesizat oragnelor de politie din municipiul Petrosani in jurul orei 2, de catre un paznic de la Exploatarea miniera Campu lui Neag, care, fiind martor ocular al incidentului, a relatat ca a aoservat prabusirea in flacari a unui avion.
Pe scurt, avionul a decolat la ora 23.18, a disparut de pe radar la 23.55 si a fost pulverizat aproximativ la ora 1.
In urmatoarele zile, echipe de experti au cercetat locul accidentului, incercand sa determine cauza producerii catastrofei. Investigatiile efectuate de catre specialistii din cadrul Departamentului Aviatiei Civile, procuratura si politia judetului Hunedoara au aratat ca aeronava, survoland localitatea Uricani, ar fi avut un inceput de incendiu la unul din motoare. De asemenea, aceiasi specialisti afirma ca avionul s-a lovit frontal de creasta muntelui, fiind distrus in intregime.
Gratie reporterului Constanta Corpade care s-a deplasat la locul accidentului si a redactat la momentul respectiv mai multe articole in ziarul Adevarul, putem avea o imagine complexa a perimetrului de 800 de metri pe care s-au gasit dispersate ramasitele umane si cele ale avionului: ?Fuselajul - rupt, dupa culme, priponit intre stanci. O aripa de avion aninata intre brazi. Doua dintre roti, rostogolite spre poala crestei, la vreo 200 de metri una de alta. Unul dintre motoare azvarlit si el aiurea, altul pe te miri unde, doua ramase la locul prabusirii. Aparatura de bord - in bucati si bucatele peste tot! Sus, in brazi, un veston sfasiat. Dupa insemne parea al comandantului. De la jumatatea distantei spre creasta ucigasa cateva fotolii ?spanzurate? intre alte stanci. Dincolo de varf , pe versantul estic al culmii Straunile din Valea Marii, padurea e retezata. Vreo 70 de brazi cu tulpini in diametru de cca 40 de centimetri ?dupa numaratorile si masuratorile facute de Ioan Manolescu, padurar de vanatoare din Campu lui Neag- au ramas cu varfurile ?tunse?. Padure rupta, nu incendiata! Pietrele innegrite de fum, presarate cu scrum. Alaltaieri dimineata, [15 august] fumegau inca?.
Ma opresc acum, pret de cateva secunde, asupra declaratiei oficiale data de catre ministrul transporturilor din acea vreme, Traian Basescu, deoarece, conform celor exprimate in conferinta: ?Avionul IL-18, care s-a prabusit in Retezat, a cazut destul de departe de ruta normala, datoria unei furtuni foarte puternice din zona respectiva, avionul s-a abatut de la culoarul de zbor si a fost pierdut de pe radar?. O decalaratie lansata rapid, in scopul de a servi opiniei publice o cauza plauzibila si pertinenta a producerii catastrofei, insa total neadevarata si care, la o verificare simpla a conditiilor meteo existente in acea noapte, a cazut total. Ziaristii de la Adevarul s-au deplasat la Insitutul de Meteorologie si Hidrologie unde li s-a spus ca in noaptea dinspre 13 spre 14 august nu se inregistrasera fenomene atmosferice deos ebite. ?Frontul atmosferic aflat pe rama Carpatilor in dupa amiaza zilei de 13 s-a deplsat spre sud, ploile resimtite si la Bucuresti nedepasind caracterul averselor de vara. Dupa cum arata hartile sinoptice, alcatuite cu informatii sosite din ora in ora, in zona Retezat nu au fost ploi sau intensificari spectaculoase ale vantului?. (ziarul ?Adevarul?, din 16 august 1991) S-a demonstrat astfel, ca afirmatia potrivit careia in acea noapte ar fi existat o puternica furtuna este falsa. Gratie anchetei intreprinse de catre jurnalisti, putem sterge de pe lista potentialelor cauze aflate la baza producerii accidentului aviatic conditiile meteorologice nefavorabile.
De la locul accidentului s-au recuperat corpurile neinsufletite ale celor noua oameni, dar si cutia neagra a avionului, continand informatii despre momentele premergatoare accidentului si care ar fi urmat sa lamureasca specialistii in legatura cu producerea lui. Cu toate acestea, discutia inregistrata si ascultata dupa recuperarea cutiei nu au facut altceva decat sa ridice un si mai mare semn de intrebare. O sursa, care a audiat mesajul existent, mi-a declarat urmatorul lucru: ?pilotii anuntau ca au aeroportul la vedere, ca vad balizajul aeroportului si trec pe aterizare manuala, ori pana la aeroport mai erau 150 de kilometri daca nu si mai mult?. Aceiasi sursa, care nu poate garanta 100% veridicitatea mesajului audiat, a fost contactata de catre o persoana insarcinata cu investigare accidentul, fiindu-i solicitate informatii din domeniul ufologiei.
Partea frumoasa, care vine sa incurce si mai mult derularea evenimentelor, este aparitia unei alte surse care afirma ceva ciudat. Conform relatarii acesteia, cu o zi inainte de producerea accidentului, bateria de rachete antiaeriana de la Hateg avusese revizie tehnica si a fost uitata pe automat. Cred ca este vorba despre bateria antiaeriana fixa, deoarece exista si bateriile antiaeriene mobile. Baterile mobile sunt numite astfel deoarece rachetele ( in acea perioada existau rachetele rusesti portabile si mobile Strela 1 si Strela 2) se instaleaza pe TAB-uri (transportor auto blindat) si unitatea se poate deplasa in teritoriu. Sursa afirma ca avionul a fost lovit de o racheta sol-aer plecata de la bateria fixa a unitatii antiae riene Hateg.
Ipoteza conform careia bateria a fost lasata pe automat mie mi se pare greu de digerat, acest lucru insemnand ca bateria respectiva urma sa lanseze rachete asupra oricarui avion care devia de pe rutele inregistrate de zbor, IL-18 avand teribilul ghinion de a fi prima aeronava care s-a abatut de la traseu. Imi pare a fi mult mai verosimila idea existentei unei erori umane produsa in cadrul manevrelor efectuate de catre operatorul unei bateriei fixa sau mobila, avand in vedere si faptul ca toti soldatii care se antreneaza pentru a dobori avioane inamice o fac pe avioanele civile, evident ca fara incarcatura. Dintr -o pura eroare sau din simplul motiv ca nu fusesera informati asupra trecerii prin zona a avionului IL-18, este posibil ca vreunul dintre operatori sa fi considerat avionul respectiv inamic si sa fi lansat asupra lui o racheta? Defectiunea motorului si izbugnirea flacarilor ar fi putut avea dret cauza ?impactul cu o racheta AA (antiaeriana), care, chiar si in cazul in care nu ar fi explodat, (putin probabil dar nu exclus), tot ar fi deteriorat locul impactului, fara sa mai punem la socoteala ca o racheta AA se delaseaza spre sursa cu cea mai mare cantitate de radiatii infrarosii si deci, locul ideal de a lovi era motorul aeronavei?.
Ramane si cea de-a treia optiune, (intram deja in sfera temelor conspirative) : aceea a lansarii in mod intentionat a unei rachete asupra avionului, cu scopul clar de a suprima pe cineva de la bord. In cazul scenariului de fata nu pot lansa absolut nici un comentariu din lipsa totala de informatii cu privire la personele existente la bord. Totusi, consider ca, in oricare dintre situatiile prezentate anterior, ar fi fost normal ca pilotii sa vada proiectilul lansat asupra lor si sa stie ca vine o racheta spre avion. In mod logic, ar fi trebuit sa se gaseasca printre mesajele existente pe inregistrarea cutiei negre o referire la faptul ca s-a tras asupra aeronavei, dar nu figura nici un cuvintel care sa denote pre zenta unei situatii alarmante in timpul zborului. De asemenea, in cazul aparitiei unei defectiuni la unul dintre motoare, pilotii ar fi comunicat starea de fapt, dar nu s-a realizat acest lucru.
Pornind de la faptul ca uneia dintre sursele mele i s-au solicitat informatii despre OZN-uri si intrebandu-ma de ce au dorit specialistii sa cunoasca modul de functionare al unui vehicul spatial, am inceput sa studiez cu atentie toate relatarile neobisnuite inregistrate in acea perioada si nu mica mi-a fost mirarea ca am avut ce descoperi.
Nu mai este un secret pentru nimeni aparitia ziarului local din Petrosani, ?Zori noi?, nr 443, care a publicat chiar in dimineata zilei de 14 august, inainte ca marele public sa afle ceva despre catastrofa produsa, articolul intitulat ?Fenomen misterios?. Acest articol fusese dat la tipar cu 6-7 ore inainte de producerea accidentului avionului IL-18 si prezenta aparitia unui fenomen deosebit in Muntii Retezat. Citez in cele ce urmeaza cateva fragmente din respectiva istorie: ?Intai a fost o lumina, aparuta din senin, in intuneric. Apoi luminile s-au inmultit; s-au ridicat deasupra vaii acoperite cu ceata. Tabloul semana cu un oras vazut noaptea, de la mare inaltime. Ceea ce a fost de-a dreptul halucinant abia a urmat: luminile s-au ordonat in cerc, apoi in dreptunghi, formand patratele iar in final s-au aliniat in paralel. Dupa care au disparut fara nici un zgomot, asa cum au si aparut, inaltandu-se.
Fenomenul misterios a fost urmarit timp de cca 15 minute, de pe Curmatura Bucurii, intr-una din noptile trecute.
Un veritabil spectacol luminos, desfasurat peste Valea Rea, la care a fost martor un grup de 7 persoane- doi salvamontisti din Lupeni, (George Resiga si Martin Domokos) si 5 turisti, care se deplasau, in jurul orei 23.00 de la Cabana Pietrele spre tabara Salvamontistilor, de la Lacul Bucura. Spectacolul i-a uluit pe toti. Ce am vazut de fapt? Deocamdata pentru toti spectacolul de lumina a ramas un mister. Ceea ce este sigur ? si o confirma fiecare ? nu a fost o halucinatie. Vom reveni cu amanunte?.
Alaturi de textul extras din ziarul petrosenean prezint si fragmente din interviul dat reporterului Constanta Corpade de catre salvamontistul Martin Domokos, pentru a clarifica si mai bine misteriosul fenomen. Din spusele acestuia aflam ca, daca initial grupul zarise o lumina roscata asemanatoare cu lumina unei lanterne descarcate, care s-a apropiat de ei pana la cateva zeci de metri facandu-i sa orupa la fuga speriati, apoi a zarit o a doua lumina intens alba, vie, puternica. Cu totii au zarit si a treia stralucire de un albastru gri-alb. Dupa cateva minute ajunsesera pe Curmatura. De sus, de pe Curmatura, in fata lor ?se desfasura un intreg pachet de lumini. O mare multitudine cuprinzand cele mai diferite culori: verde-albastrui, un fel de turcoaz - care era culoarea predominanta, galben-rosiatic, roz. Puzderia aceasta lumi noasa a luat intai forma unui cilindru al carui contur era marcat prin dispunerea ordonata a luminilor. Dupa doua-trei secunde, instantaneu, s-a trasnsforamat intr-un paralelipiped avand muchiile toate luminate. Apoi totul a devenit o inima uriasa- conturata luminos. Si, dintr-o data, o alta multime de lumini, aparute tot de nu stiu unde, a format ceva care semana cu un oras. Era o imagine asemanatoare aceleia vazuta intr-un zbor aviatic de noapte la joasa inaltime, deasupra unei asezari careia ii descifrezi autoastrazi, intersectii...?
Intrebati fiind in timpul interviului daca nu era posibil ca luminile zarite sa fi fost reflecatrea unor lumini pamantene, cei doi salvamontisti au afirmat ca si ei au crezut initial ca vedeau refelectarea luminilor orasului Hateg, dar au verificat a doua zi si au observat ca, din aceleasi unghiuri si aceleasi locuri, de pe Curmatura, Hategul se afla in cu totul alta directie. Era spre Valea Pietrele si nicidecum spre Valea Rea.
O ultima intrebare adresata celor doi de catre reporter, precum si raspunsul dat, ne va fi de mare folos in incercarea de a intelege ce s-a intamplat cu adevarat in acea noapte, si anume: ?Dupa parerea dumneavoastra, cam la ce distanta de locul in care sustineti ca ati observat ciudateniile de care tocmai vorbim s-a petrecut citeva zile mai tarziu catastrofa aviatica a lui IL-18 in Retezat??
Raspunsul: ?Nu cred sa fie mai mult de 2 kilometri intre cele doua puncte cu pricina. Odata ajunsi in varful muntelui, am inceput sa agitam luminile lanternelor catre cei aflati in baza Salvamont Bucura. Strigam pentru a-i determina sa deschida statia, din pacate inchisa in acele momente. Ne-au raspuns prin alte semnale luminoase de lanterne, semn ca am fost reperati receptionati. Numai ca, in momentul cand prin statia noastra radio am facut apel catre ei sa vina sus, spre noi, pentru a observa ceea ce pe noi ne uimise, multitudinea luminilor fluorescente si-a schimbat pe loc configuratia,devenind ca o ?lampa de lansare? vazuta din profil. Concentrandu-se apoi, s-a trasnformat intr-un glob ovoidal ? cu diametrul de cativa zeci de metri- care, intensificandu-si brusc luminozitatea, printr-o miscare ascendenta, a disparut in inaltimi?.
Evenimentele relatate de catre acest grup s-au produs in noaptea de 4 august 1991, dar nu este exclus ca ele sa se fi repetat si in noaptea de 13 spre 14 august.
Un lucru ma frapeaza in declaratiile martorilor: faptul ca luminile pareau a fi luminile unui oras privit de sus. In acest caz, daca celor aflati pe Curmatura li s-a parut ca vad un oras, dar unor piloti aflati la altitudine mai mare cum li s-o fi parut? Cu certitudine si ei au crezut ca vad luminile unui oras. Care oras? Nu stim.
Distanta dintre locul unde au aparut si s-au desfasurat luminile si locul producerii accidentului este de doar 2 kilometri. Este posibil ca aeronava sa fi zarit de departe ?orasul? de false lumini si sa fi deviat de la curs din acest motiv? Apropiindu-se de locul cu pricina, luminat intens, au zarit probabil o configuratie de lumini paralele, asemanatoare balizajului unui aeroport si din acest motiv au initiat procedura de aterizare, trecand pe comanda manuala. In momentul in care, probabil, luminile au disparut, pilotii se angreanasera in efectuarea coborarii. Din nefericire, fiind initiata manevra de coborare si pierzand din altitudine, avionul a ?ras? varfurile brazilor de pe versantul estic al culmii Straunile din Valea Marii si apoi, nemaiputand sa fie redresat, dat fiind dist anta mica dintre culmile muntoase, s-a lovit frontal de creasta varfului Buta.
In contextul repetitiei misteriosului fenomen si in noaptea de 13 spre 14, afirmatia conform careia in timpul survolului deasupra orasului Uricani aparuse o defectiune la unul dintre motoare, vine ca o manusa si ofera o oarecare motivatie gestului de a initia aterizarea intempestiva. Pilotii nu au avut halucinatii, ci au fost pacaliti de spectacolul de lumini care in urma cu zece zile ii uimise pe turistii nostri. Crezand ca ceea ce vedeau era un oras si ?zarind? si balizajul luminos, ( falsul balizaj format de liniile paralele de lumini) au dorit sa aterizeze pe acest aeroport, poate tocmai din pricina defectiunii survenite. Astfel, mi se pare normal ca, observand un inceput de incendiu la unul dintre motoare, sa ia hotararea de a ateriza cat mai rapid pe primul aeroport. Intrebar ea este: ce aeroport au crezut pilotii ca vad?
In mod sigur se asteptau sa ajunga la destinatie si sa vada aeroportul Timisoara. De ce? Pentru ca, o cursa obisnuita intre Bucuresti si Timisoara dureaza aproximativ 1 ora si 15 minute. De la ora decolarii, 23.18, pana la ora disparitiei de pe radar, 23.55, trecusera 37 de minute, cam jumatate din timpul necesar efectuarii cursei. Pilotul stia in mod sigur ca dupa 37 de minute de zbor se afla pe undeva pe la jumatatea distantei, dupa cum stia ca peste inca 37-40 minute urma sa atinga destinatia. Astfel ca, in jurul orei 1, cand s-a semnalat accidentul, era normal sa vada luminile aeroportului Timisoara. Nimic neobisnuit in faptul ca la acel moment le-au aparut in fata ochilor luminile ?inselatoare? ale unui oras si cele ale balizajului fals. Confuzia a fost totala si numai in mome ntul disparitiei instantanee a tuturor luminilor de pe cer navigatorii au inteles ca s-au inselat. Era insa prea tarziu si impactul imposibil de evitat.
Ma mira faptul ca pilotii nu au realizat cat de mult s-au abatut de la ruta...Sa se fi dat epste cap aparatura de la bord, din motive necunoscute, mai mult sau mai putin de natura extraterestra, astfel incat sa indice date false? Greu de spus... Se pare totusi ca in urma investigatiilor efectuate, care nu duceau la nici o concluzie logica, chiar si expertii au recurs la versiunea imixtiunii unor OZN-uri in desfasurarea faptelor, interesandu-se de modul in care functionarea acestora poate afecta instrumentarul de la bordul unui avion...
O alta ipoteza destul de bizara ar fi aceea a dereglarii ?comandate? a aparaturii de bord prin utilizarea unei tehnologii militare capabile sa afecteze de la distanta orice sistem electronic, o arma de razboi electronica stil H.A.A.R.P., avand la baza principiul utilizarii undelor de inalta frecventa, cu frecvente cuprinse intre 3 si 30 MHz, (aceste unde fiind folosite in navigatia aeriana si navala, dar si in diferite programe de radiocomunicatii internationale).
Cert este ca, nici in momentul da fata nu stim cu precizie ce s-a intamplat in acea noapte fatala de 13 spre 14 august si din ce cauza s-a produs accidentul aviatic. Neputinta voita sau nonvoita a specialistilor de a afla adevarul nu face altceva decat sa sporeasca nota de mister a zonei Muntilor Retezat si sa starneasca interesul celor preocupati de ufologie in cercetarea mai amanuntita a zonei.
Respect deplin si condoleante familiilor celor disparuti in tragicul accident si Odihna usoara celor trecuti intr-o lume mai buna!
Deoarece rudele celor decedati in accidentul tragic din 1991 si-au exprimat profunda jignire fata de oricare asociere a incidentului cu misteriosul fenomen al luminilor observat in Muntii Retezat, imi cer scuze daca ipoteza expusa a suparat pe cineva. Preluand din presa vremii, am expus printre posibilele cauze ale exploziei avionului si pe cea OZN, neavand nici cea mai mica intentie de a indurera pe cineva, cu atat mai mult de a proteja eventualii vinovati. Nu am respins ideea posibilitatii unui accident "comandat" si daca rudele detin informatii conform carora s-a ordonat eliminarea avionului de catre oameni politici romani, atunci, acesta poate fi adevarul.
|
